Varietăți critice

Controlul edițiilor

Constantin CĂLIN

N-am să-i ascund cititorului că d-l Gheorghe I. Florescu, autorul volumului „Meridianele clipei” (Ed. Timpul), la care mă voi referi mai departe, mi-a fost coleg de facultate, unul din cei ce au meritat să-i țin minte. Facultatea noastră își întindea acolada peste trei secții: filologie, istorie, filosofie. Eram numeroși, spre trei sute. Pe unii, chiar de la Română, i-am uitat. N-am prea avut motive să mă gîndesc la ei. în schimb, pe el și pe alți cîțiva, de la Istorie și Filosofie, nu. Afabil, cordial, d-l Gheorghe I. Florescu (pentru amici „Jorj”) se impunea prin umoarea jovială, dublată de istețime. înalt, subțire, îmbrăcat în haine maro deschis, cu bască albastră sau descoperit, era inconfundabil în grupurile care mergeau sau se întorceau de la Universitate. Deși nu era ușor, căci avea pasul mare, mă străduiam să-l ajung. Lîngă el nu te plictiseai: avea nu numai o figură simpatică, demi-blondă, mobilă (cînd destinsă, cînd contractată sarcastic), ci și o vervă pasionată, în anumite momente, intensă. âmi plăcea felul său de a interveni în dispute și de a „puncta” eficient. Avea și o voce mai aparte, distinctă. Natural, timpul i-a mai redus din „aprinderi”, i-a mai tăiat pofta de rigoladă și l-a moderat în sensul necesar profesiunii de cercetător. Acum, remarc la el, în primul rînd, spiritul analitic și capacitatea de a se instala în interiorul subiectelor pe care le discută. Deprinderea de tinerețe de a tachina a devenit un mod de a interoga multiplu, sistematic, textele și de a arăta, cînd e cazul, că e nemulțumit de ele. De altminteri, faptul că pune frecvent întrebări e o particularitate a scrisului său. Din aproape fiecare paragraf se ivește cîte una sau cîte o serie: „de ce, oare?”, „cînd?f”, „cum?”, „unde?”. Nu puține din articolele sale încep ori se termină cu o frază interogativă. Ce denotă acest lucru? Denotă uneori curiozitate, uneori insatisfacție, uneori așteptări mai mari. Un fin cunoscător al epocilor și personalităților prezentate de volumele pe care le consemnează, d-l Gheorghe I. Florescu vrea adesea mai mult decît i se oferă. Elegant, preferă să-și exprime rezervele sub forma unor deziderate sau a unor întrebări, în locul respingerilor categorice și brutale. E retoric, poate, dar nu e dur. Deși, neîndoielnic, amatorismul, stîngăciile, neglijențele, inexactitățile, intruziunile în texte, într-un cuvînt imposturile (editoriale, istoriografice) îl irită, le divulgă de regulă ca pe niște surprize dezagreabile, cu o grimasă de nemulțumire. N-aș zice, totuși, că e un îngăduitor: ceea ce trebuie de obiectat – obiectează, ceea ce trebuie de adăugat – adaugă, ceea ce trebuie de corectat – corectează. Cîteodată, chiar foarte insistent.
„Meridianele clipei” (titlu metaforic, bogat în sugestii) e cartea unui friand de lectură. Cu toate astea, aș remarca, în treacăt, că își folosește „viciul” în mod temperat, oprindu-se la volume și evitînd să intre în hățișurile presei. Orientarea bibliografică sigură, cu repere majore, îl scutește de tatonări. Spre ce se îndreaptă interesul său? Spre „monografii și culegeri de studii”, „biografii”, „jurnale, corespondență, interviuri”, „documente”, „enciclopedii și bibliografii”, cărți despre America (unde a fost, în cîteva rînduri, profesor) și românii-americani. Din „Lecturi”, prima secțiune a „Meridianelor…”, sînt deduse „Portrete” și „Teme”. Astfel, „compasul” său se întinde peste un secol de istorie, mai precis de la sfîrșitul secolului al XIX-lea pînă în actualitate.
D-l Gheorghe I. Florescu este un lector devotat și vigilent. Comentariile sale sînt opusul rezumatelor schematice, accentuat didactice, întîlnite la alții. Semnalări de multiple aspecte, ele au o structură complexă: informează, evidențiază, extind subiectul. Sînt largi, cuprinzătoare, deși publicarea lor mai întîi în reviste („Convorbiri literare”, „Cronica” etc.) l-a constrîns pe autor să se limiteze la spațiul rubricilor ce i s-au încredințat. Impresia aceasta vine, cred, din faptul că, în fiecare, dominat e ceea ce pune de la el: considerații, date, judecăți proprii. Lucrurile despre care vorbește (românești sau apărute peste Ocean) sînt ca niște măști: caută deci să ne spună ce-i dincolo de ele. Atitudinea sa e cea a specialistului care își iubește „epoca” și ține la reflectarea ei cît mai fidelă. Oricît de generos ar fi, respectul de sine, profesional, îl determină să fie, pe deasupra tuturor circumstanțelor, exigent cu intrușii, cu nepricepuții care s-au repezit (aidoma unora la „privatizări”) la antreprize istoriografice mari, peste puterile lor. Felul în care controlează edițiile merită nu doar remarcat, ci și elogiat: aci se vede fermitatea criteriilor, acuitatea, măsura competenței, moralitatea științifică, cultura. Eșecurile improvizatorilor îi provoacă un sentiment de frustrare, ca și cum respectivii l-ar fi decepționat personal. Aceeași reacție o are și în fața „biografiilor” mai mult sau mai puțin ratate. în general, însă, critica sa e constructivă, profitabilă pentru cei ce ar reține-o.
„Meridianele clipei” (repetîndu-l, îmi amintește de Camus) e o carte substanțială, iar autorul ei un istoric cu condei bun. Scrie fluent, are îndemînări de „povestitor”. Neologistice, paginile sale au un nivel intelectual ridicat. Ar trebui un filtru foarte des ca să-i descoperi anumite repetări de formule, la distanță. Elimin din gînd o asemenea operațiune, pentru că simt în textele sale dăruirea, patetismul atent strunit, o vocație frumoasă, capabilă de expresivitate, de „tușe emoționale”, ca să-i reiau o vorbă. Și multă informație de calitate. Pe scurt, e o plăcere să-l citești. Din păcate, pe ici – pe colo, corectura îl deservește. Și, am să închei și eu cu o întrebare: de ce autorul, care scrie, precum americanii „9/11” în loc de „11 septembrie”, în afara citatelor, nu folosește și termenul de „diarist” și-l preferă pe cel de „jurnalier” sau de „diurnal”, cînd trimite la opera acestuia?eră. Elegant, preferă să-și exprime

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!