Se poate imagina ziua de azi fără bancuri, păcăleli sau emisiuni de divertisment? Toate acestea alcătuiesc porția de bună dispoziție și de relaxare pe care o merităm din plin fiecare dintre noi, după o zi obositoare de școala sau chiar de vacanță. Ar fi tinerii mai politicoși, adulții mai stilați sau batrînii mai amabili, dacă nu ar exista poantele care te fac să roșești? Ce înseamnă umorul pentru zbuciumații din băncile scrijelite, care nu pierd nici o ocazie pentru a profita de o bună porție de rîs? De cele mai multe ori, aceste porții se înfulecă pe spinarea profesorilor, care înghit cu resemnare „poantele caraghioase și de prost gust ale unor copii prost educați”, cum afirma o doamnă profesoară. „Umorul a devenit în zilele noastre o condiție esențială a vieții de adolescent. Nu ai umor, ești automat clasat drept plictisitor, neinteresant. Ai umor, devii automat mai popular printre prieteni. A avea umor ajunge chiar o atitudine de viață, dar, pentru o viață bună, el trebuie bine dozat”, e de părere Sorana Secu, elevă a Colegiului National „Gheorghe Vrănceanu”.
Cel puțin în primii ani de liceu, elevii cu mai mult tupeu își chinuie fragilii neuroni pentru a inventa tot felul de poante, doar pentru agrementul clasei și, bineînțeles, pentru a deveni populari.
Un cîntecel, o rugă a elevilor înainte de începerea orelor sună cam așa: „Să dea Dumnezeu, să dea Dumnezeu, să cadă profa pe scară/ Să dea Dumnezeu să-și rupă un picior și să moară!”. Cîntecelul l-am descoperit la o clasa de-a VIII-a din orașul nostru, iar anonimatul se subînțelege.
Elevii stresați de școală apelează chiar și la rugi, pentru ca dorințele lor să fie auzite de Cel-de Sus. Pe ultima foaie a unui caiet aparținînd Mirabelei S din Onești am găsit, întîmplător, la o olimpiadă, „Rugaciunea elevului”: „Tatal nostru din cancelarie/ Fă-ne nouă recreație de 30 minute/ Schimbă-ne nouă tot regulamentul/Precum în vacanță așa și la școală/ Și nu ne lua pe noi duminică de la disco și ne iartă nouă orele chiulite, precum și noi iertăm părinților noștri că nu ne dau bani de trei ori pe zi/ Și lasă-ne să copiem la teze/ Și mîine, și poimîine, și-n vecii vecilor/Amin”.
Dacă vorbim despre umor, care ar fi rețeta bancului ideal? O parte dintre cei chestionați au fost de părere că e important ca poanta să fie inteligentă, chiar dacă conține și cuvinte mai vulgare. Alții au mărturisit că preferă să nu audă porcării. „Umorul este așa de subiectiv, încît un lucru amuzant pentru un individ poate părea scabros pentru un altul”, spune Ștefana Savin, elevă a Colegiului „Gh. Vrănceanu”. Nu există o variantă care să mulțumească pe toată lumea, și nici o rețetă pentru umor. Adolescența este, însă, vîrsta la care se fabrică și se consumă cele mai „cool” bancuri. Dupa cum afirmă și Mihaela Roman: „Pe adolescenții îi distrează orice. În nebunia vîrstei lor, ei simt că viața-i un continuu «ha-ha-ha!»”. (Ioana PAVEL)
Lasă un răspuns