Victime ale lui Bachus în vîrful societății

Intelectuali băcăuani- sclavi ai alcoolului!
• intelectuali cu poziție socială înaltă din Bacău admit că sînt alcoolici n medici, arhitecți, profesori, ingineri, frecventează ședințele de psihoterapie ale comunității locale „Alcoolici Anonimi” n aceasta garantează anonimatul tuturor persoanelor membre n accesul presei la astfel de ședințe este interzis

„Mă numesc John, sînt alcoolic și sînt membru al comunității Alcoolicii Anonimi!”. Aceasta e o secvență pe care toți am vazut-o de multe ori în filmele artistice. Fondată în America la sfîrșitul anilor ’30 de către un grup de persoane ce au reușit să scape din ghearele acestui viciu, gruparea Alcoolici Anonimi (AA) și-a deschis recent o filială și la Bacău. în deplină tăcere, pe str. Florilor nr. 1, scara A, apartament 2, din Bacău, la întîlnirile zilnice de la ora 17:00, participă cei care admit că suferă de alcoolism. Pură coincidență, am aflat despre existența acestei comunități, taman în ziua în care presa locală îl prezenta pe unul dintre profesorii unui renumit liceu din Bacău, aflat într-un scandal de proporții, legat de consumul de alcool. Nu am nici un motiv să cred că profesorul cu pricina este membru al acestei comunități. în schimb, alți colegi de-ai săi, profesori sau alți oameni cu studii superioare, sînt prinși în „mrejele” acestui viciu și se luptă din greu cu balaurul numit ALCOOL. Se pare că problemele vieții de azi, împing tot mai mulți intelectuali spre un astfel de refugiu de moment. Documentarea pentru acest material de presă a fost o muncă de Sisif, deoarece discreția din comunitate este totală, iar anonimatul este ca o cortină de fier pentru ziarist. Condițiile pentru a pătrunde la ședințele alcoolicilor sînt clare: să nu ai legături cu presa și să nu consumi alcool în acea zi. M-am conformat cerințelor AA-ului și voi păstra anonimatul persoanelor implicate în proiect, pe care cu greu le-am convins să vorbească.

C.N. este membru al AA. Vine zilnic la reuniunile organizate și de cinci luni nu a mai pus strop de alcool în gură. „Patima alcoolului am căpătat-o în anii studenției. Anturajul colegilor m-a împins spre acest viciu care mi-a ruinat viața. La început au fost halbele de bere de după examene. După aceea am simțit nevoia de ceva mai tare și am trecut la vin. în scurt timp, doar votca îmi oprea tremuratul mîinilor. Beam pe ascuns în timpul programului de serviciu. Cît am fost tînăr reușeam să ascund momentele de tulburare ale minții și am fost promovat într-o funcție de răspundere importantă. Cu trecerea timpului mi-a fost din ce în ce în ce mai greu să mă ascund. Am pierdut acea funcție. Din păcate, nu am înțeles palma primită. Devenisem mai tot timpul irascibil, nervos și confuz. în sertarul biroului aveam mereu „o sticluță pentru sufletul meu”. Șefii mi-au acordat mai multe șanse pe care le-am ratat și în cele din urmă am fost dat afară. Acum, la 50 de ani, nu am serviciu, dar prin frecventarea acestor ședințe la AA îmi dau seama de greșelile făcute și mi-am recăpătat încrederea în mine”, mi-a povestit acesta, după ce i-am promis de nenumărate ori că nu îi voi dezvălui numele.
Aceasta este, pe scurt, povestea unuia dintre cei care au avut curajul să stea de vorbă cu mine. Sînt zeci de astfel de oameni, care trăiesc alături de noi și sînt sclavii alcoolului. Cei care mai au cîtuși de puțin conștiință, sînt membrii AA-ului și încearcă din răsputeri să revină la o viață normală.

Cine sînt Alcoolicii Anonimi din Bacău?

„Alcoolicii Anonimi – Quo Vadis” din Bacău reprezintă o comunitate de bărbați și femei, care se întîlnesc seară de seară și își povestesc experiențele personale legate de alcoolism. Regula principală a acestora este ca în ziua cînd merg la ședință nici unul dintre cei prezenți să nu fi consumat picătură de alcool. Deviza lor este: „încearcă doar să nu bei astăzi! Dacă nu bei azi, nu ai cum să te îmbeți azi!”. Cel care se simte cu „musca pe căciulă” în acea zi, chiulește fără ca nimeni să-i facă a doua zi observație. Fiecare înțelege suferința altuia și nimeni nu mustră pe nimeni. Am înțeles dorința de anonimat a membrilor AA abia cînd Gabriela Mateiu, una dintre asistentele sociale mi-a spus: „Majoritatea celor de aici sînt intelectuali de seamă ai Bacăului. Sînt medici, profesori, arhitecți, ingineri, persoane care conștientizează viciul alcoolismului. Acesta este motivul pentru care nu facem public nici un nume. Sînt oameni care au funcții importante, au familii respectabile. Deși este primit orice alcoolic, de regulă aici nu vin cei de joasă speță, aflați la periferia societății. Pe aceștia este imposibil să îi lămurim să vină la AA”.
Ce mi s-a părut interesant este faptul că în AA nimeni nu dă sfaturi nimănui. Fiecare vorbește doar despre sine: cum a băut, în ce necazuri a intrat. Nimeni nu vorbește despre întreg grupul sau despre vreun coleg. Nici un membru nu cunoaște numele de familie al colegilor. în discuții folosesc doar prenumele. AA nu ține evidențe, dosare, nu pune diagnostice medicale, nu prescrie medicamente, nu oferă servicii religioase, găzduire, hrană, îmbrăcăminte, locuri de muncă sau bani. Nimeni nu plătește nici o cotizație. Preoții și medicii invitați vin benevol la ședințe. „Dacă s-ar oferi hrană sau bani, oamenii ar veni pentru așa ceva. Ei trebuie să vină doar pentru că în acea zi nu au băut”, mi-a spus Gabriela Mateiu.

Primii doi alcoolici din Bacău

Pentru personalul AA, lucrul cel mai greu a fost să găsească primii doi alcoolici, care să accepte participarea la acest proiect și să urmeze ședințe de psihoterapie de grup. „Cunoșteam o grămadă de alcoolici. Mi s-a părut floare la ureche să îi aduc la AA. Apoi, mi-am dat seama că acest lucru este foarte greu de realizat. Deși erau alcoolici în adevăratul sens al cuvîntului, nici unul nu dorea să recunoască acest lucru. Atunci, un ajutor l-am primit de la medicii psihiatri care au trimis spre comunitatea noastră alcoolicii externați din spital. După aceea s-au adus unii pe alții. Acum vin singuri”, ne-a explicat asistenta socială.
în următoarea perioadă se va înființa în Bacău și comunitatea „Al-Anon”, ce va cuprinde soțiile, mamele sau surorile alcoolicilor. Acestea trebuie să învețe să înțeleagă problemele partenerilor de viață pentru a-i putea ajuta. „Fiecare persoană care bea îi implică în problema sa pe cei apropiați, precum soția care tremură de frica următoarei beții sau părinții care își văd copilul prăpădindu-se”, ne-a explicat Gabriela Mateiu, asistenta socială, teolog al comunității Alcoolicii Anonimi. (Olimpia FILIP)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!