Vieți distruse de proprii părinți

Un raid prin școlile Bacăului a fost suficient pentru a ne convinge că sute de elevi sînt victime ale propriilor familii. Mulți puști nu se feresc să vorbească despre „tratamentele” la care sînt supuși aproape zilnic. Alții se fudulesc că părinții sînt în străinătate și că își fac viața după bunul lor plac. După ce le-am promis că le voi proteja identitatea, aceștia recunosc, fără ezitare, că au mame care nu mai dau cu zilele pe acasă și schimbă bărbații mai des ca șosetele sau tați care fac urît la băutură și nu pierd nici un prilej să pună mîna pe curea sau să îi ia la pumni din te miri ce motiv. Alții zic că școala nu mai e „la modă” și că doresc doar să termine opt clase și apoi să „iasă la cașcaval”. Psihologii susțin că „ședințe de consiliere școlară trebuie făcute cît mai des posibil, și nu numai cu elevii, ci și cu părinții acestora”. Marea problemă a consilierilor este că părinții, în cele mai multe cazuri, refuză cu îndîrjire să discute cu ei. Chiar și în mintea unor părinți, diploma nu mai valorează nici o lețcaie. Educație? Nici vorbă! Banu’ să iasă!

Costel M., elev în clasa a VIII-a. De cîțiva ani este crescut de bunica sa. Este fericit că a scăpat de ceva vreme de tată, care îl bătea seară de seară cu ceasul de masă în cap. „Am și acum locuri prin cap în care nu-mi mai crește părul. Cînd era beat, îmi dădea cu ceasul ăla mare, de metal, în cap!”, susține Costel. Nemaisuportînd certurile care nu se mai terminau, mama a intentat divorț de tatăl lui Costel și a plecat la muncă în Italia. Acum, cu bunica, o duce mult mai bine, dar Costel face eforturi mari să recupereze lecțiile pierdute în perioada cînd tatăl său era „jupînul” familiei.

Diana P., elevă în clasa a VII-a. Are o privire tristă. în clasa a V-a a fost șefa clasei, iar acum mediile sale nu se ridică peste șapte. Aceasta povestește cu lacrimi în ochi că mama sa a plecat într-o după-amiază de vară să cumpere apă minerală și s-a întors peste doi ani. Dar, nu singură, ci cu un bărbat cu care urma să se căsătorească. A stat acasă doar cîteva minute, apoi a plecat definitiv. „Mereu mă gîndeam la ea și nu înțelegeam de ce nu ne dă, mie și tatălui meu, o explicație. Nu știu ce a fost în capul ei cînd a plecat, că o duceam bine și nu ne lipsea nimic! Mi se face dor de ea mai ales de Crăciun sau de ziua mea. âmi dă rar telefon!”, mi-a mărturisit Diana.

Răzvan C., elev în clasa a VI-a, nu și-a mai văzut părinții de cinci ani. De educația sa se ocupă străbunica, bătrînă și bolnavă. Nu știe exact de ce tatăl său a fugit din țară, dar a auzit de la vecini că, în urmă cu ceva vreme, acesta ar fi făcut o crimă și a plecat în lumea largă, ca Poliția să-i piardă urma. După puțin timp, mama sa a divorțat și a plecat în Spania, să cîștige ceva mai mulți bani. Răzvan nu știe la școală mai nimic. Deși este în clasa a VI-a, nu poate să scrie nici măcar după dictare. „Aș fi vrut să fie altfel viața mea! âmi este greu fără părinți, iar străbunica nu mă poate ajuta la teme niciodată. Nici măcar nu vede scrisul din carte, că i s-au spart ochelarii”, mi-a zis băiatul.

Marius B. este coleg de clasă cu Răzvan. Toți profesorii recunosc că nu mai e „elevul de altădată”. Tatăl său s-a spînzurat, în urmă cu un an. Mama muncește din zori și pînă seara tîrziu. „Vreau să termin opt clase și apoi sper să intru la un liceu. Nu prea mai am timp de lecții, deoarece trebuie să am grijă și de sora mea mai mică”, a recunoscut Marius.

Alexandru V., elev în clasa a VIII-a. Acesta a rămas repetent de două ori. Ambii părinți sînt alcoolici. Se simte prost față de colegii săi, pentru că îl iau mereu în rîs. „Mama doarme pe unde apucă. Tata bea mereu prin gară. Nu vreau decît să termin opt clase!”, susține Alexandru.

Laurențiu O. este tot în clasa a VIII-a. Acesta are un frate, de 16 ani, cu handicap psihic. „într-o noapte, acum vreo patru ani, cînd toți dormeam, a dat telefon la «linia fierbinte» și s-a conversat vreo cinci ore. Peste cîteva zile a venit factura telefonică: 64 milioane de lei! De atunci au urmat, pentru toată familia, zile negre. Tata a împrumutat bani ca să achite factura și, cu toții, ne-am apucat de muncă pe la diferiți patroni, ca să scăpăm de datorii. Nu prea mai am timp de carte! Asta e viața!”, mi-a zis trist Laurențiu.

Petru V. este în clasa a VIII-a și nu mai vine la școală decît ca „musafir”. Mama sa a fost găsită, de multă vreme, înecată în apele Bistriței, iar tatăl este șuț de buzunare. Băiatul spune în gura mare că „tata i-a asigurat meseria”. Nici nu concepe să aibă un alt viitor, decît cel pe care i l-a „conturat” tata, încă de cînd era mic. „Eu știu să fur! Acum mă «încălzesc» cu telefoanele mobile de prin trenuri”, a recunoscut Petru.

Mihaela A., clasa a VIII-a. Mama sa este la muncă în Italia. Stă doar cu tata. De cîteva săptămîni este într-o mare dilemă. A cumpărat o țigară „cu iarbă” și nu știe ce să facă cu ea. „Mă tentează ideea să încerc să o fumez, ca să văd cum e. Am cumpărat-o de la un băiat, dar atîtea lucruri rele am auzit despre droguri, încît parcă nu am curajul să o aprind. Am ascuns-o în camera mea, în spatele dulapului, ca să nu o vadă tata, că mă omoară!”, ne-a spus eleva.

Silviu P. este un elev problemă. De ani buni, acesta stă la rude, deoarece părinții au vîndut apartamentul, ca să-și plătească datoriile, și au plecat în lumea largă, pentru a cîștiga bani. De educația lui nu se ocupă mai nimeni. Acesta a dus în boxa de la subsolul blocului unde locuiește două fotolii și un lampadar. De bani nu duce lipsă, că au grijă părinții să-i mai trimită. A reușit, zice el, să-și improvizeze un loc intim, unde se întîlnește cu băieții și unele fete mai „de comitet”. „Nu prea mai dau pe la școală, că ziua mai mult dorm. Nopțile le petrec fie cu băieții, la cîte o băută, fie cu fetele, în beci”, ne-a dezvăluit acesta

Ca aceștia, peste 20 la sută

Acestea sînt doar cîteva situații pe care le-am întîlnit. Sînt sute de puști, în școlile din județ, care au probleme mai mari decît cele ale unor adulți. Am discutat cu mai mulți psihologi, din diferite școli. Toți sînt de părere că sute de elevi, pe puțin, sînt victime ale propriilor familii. „Mulți părinți consideră că dacă îi dau odraslei un dumicat de pîine și un pat ca să doarmă și-au făcut pe deplin datoria. Restul nu mai comntează! Nu îi mai supraveghează la teme, nu le mai cumpără nici o carte, îi lasă de izbeliște! în municipiul Bacău, aproximativ 20 la sută dintre elevi au astfel de probleme. Ar trebui ca fiecare consilier școlar să facă ședințe periodice cu familiile copiilor. Dar, știu că de cele mai multe ori părinții refuză să se lase consiliați. Susțin că nu au timp de așa ceva și că nu e cazul ca psihologul să își bage nasul în viața lor. într-adevăr, acesta este un subiect delicat și este foarte greu de stabilit dacă în astfel de cazuri trebuie să se implice sau nu organele abilitate. Aceștia sînt doar neglijați de părinți și rezultatele se răsfrîng cel mai mult în situația lor școlară. Li se taie de mici craca de sub picioare!”, susține Alexandra Constantin, consilier școlar. De aceeași părere este și Mariana Crăciunescu, profesor de psihopedagogie al Centrului Județean de Asistență Psihopedagogică Bacău. „Consilierea școlară cîștigă teren de la un an la altul. Totuși, și părinții, și elevii au multe prejudecăți. Majoritatea consideră că doar cei cu probleme grave trebuie să ceară sfatul psihologilor. Multora le este jenă să recunoască că sînt într-un impas al vieții lor și refuză categoric să se lase consiliați. Nici un psiholog nu poate intra cu forța în intimitatea nimănui. Trebuie ca ei să dorească acest lucru!”, ne-a explicat profesorul Crăciunescu. (Olimpia FILIP)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!