• acestea au fost marile pasiuni ale medicului pediatru Sergiu Marinescu • deși a ieșit la pensie de patru ani, medicul lucrează într-un cabinet privat, pentru a fi cît mai aproape de muncă și de copii • cariera cunoscutului medic de copii din județ a durat mai bine de 45 de ani, timp în care a avut parte de nenumărate satisfacții
Sînt persoane care rămîn mereu în mintea oamenilor. Chiar dacă nu au fost vip-uri care să monopolizeze în fiecare zi ziarele sau canalele de televiziune, chiar dacă nu au dat nume anumitor edificii, rămîn în conștiința a mii de oameni, grație muncii pe care au depus-o în întreaga lor viață. Un astfel de personaj, cunoscut de mulți dintre băcăuani încă de la primii pași în viață, este medicul pediatru Sergiu Marinescu.
„Ancuța, stai cuminte! Uite, acum intrăm la domnu’ doctor și îți va da o bombonică”, spune o mămică în timp ce așteaptă să intre cu fetția în cabinetul doctorului. Copilul scîncește și brusc spune: „Bine, dar fără injechie!”. Mama îi promite, iar copilul se liniștește. Cuminte pe scaun, Ancuța așteaptă să iasă pacientul din cabinet pentru a-și primi bomboana de la medic. După cîteva momente, așteptarea este întreruptă de ușa cabinetului. Un scîrțîit și o fetiță de vreo doi anișori, bucălată și plînsă toată, iese foarte supărată. Ancuța se uită la ea, și ochii de copil parcă întreabă: „a fost rău cu tine? Te-a durut?”. Mama și Ancuța intră în cabinet invitate de medic. Prin ușă zăresc un bărabat, nu prea mare de stat, dar foarte zglobiu. Are părul alb și zburdă dintr-un capăt în altul al cabinetului. Ușa se închide, iar eu aștept în continuare să fiu primit în documentare. Medicul m-a chemat pentru întrevedere la șase după amiaza, dar eu am sosit mai devreme. Ancuța iese de la consultație. În mînă ține mîndră o bombonică pe care i-a dat-o domnu’ doctor. Imediat, în cabinet intră părinții unui copil foarte mic. Cum începe consultația, copilul își evidențiază toate corzile vocale. Prin ușa închisă, plînsul copilului acoperă sonorul televizorului din sala de așteptare. Mama încearcă să îl liniștească, dar degeaba. Sugarul plînge mai cu abitir. În cele din urmă, se aude vocea medicului. Spune ceva, un sîsîit, și copilul tace ca prin farmec. Apoi, părinții ies cu rețeta și copilul plin de lacrimi, dar liniștit. Acum e rîndul meu. Mă simt ca un pacient la doctor, chiar dacă zilnic sînt obișnuit să întîlnesc zeci de cazuri de bolnavi și pe medicii care îi tratează. Cabinetul este destul de mare, iar într-un colț este biroul medicului. Acesta își așează actele pe birou. Mă poftește și se prezintă: „Sergiu”. Din start îmi dau seama că este un om foarte sociabil, pentru care respectul nu se reduce numai la simple formule de adresare politicoase. Pe birou, peste zece jucării cu țiuitori fac o atmosferă prietenoasă pentru copii. După preferințe, aceștia se joacă cu tot ce le place. Cabinetul este un mic univers de copii.
Niciodată nu s-a gîndit că se va stabili în Bacău
Sergiu Marinescu mă invită să iau loc, la birou. Conversația se leagă imediat, de parcă ne-am cunoaște de-o viață. Bărbatul din fața mea, în ciuda vîrstei înaintate, este mereu în mișcare. Pentru el, timpul nu se oprește în loc nici un moment, iar fiecare secundă este trăită în mișcare.
Sergiu Marinescu s-a născut în urmă cu 72 de ani, în județul Teleorman, la Alexandria, într-o familie numeroasă, cu zece copii. Tatăl lui, economist de carieră, i-a insuflat grija pentru semeni și să nu uite să fie un adevărat domn în orice situație. „M-am născut la Alexandria, în 1932. Acolo am făcut școala, inclusiv liceul și apoi am plecat în Moldova, la facultate. Clasele de gimnaziu erau atunci formate din băieți separat și fete separat. La liceu am fost clase mixte. De la mama și de la tata mi-am însușit temeinic cei șapte ani de acasă. Mama ne-a învățat ce este blîndețea, bunătatea și sinceritatea. Ea s-a ocupat mai mult de noi, pentru că tata lucra. Tata mereu îmi spunea că un bărbat care insultă o femeie își insultă mama, sora și soția. Părinții mei au fost niște oameni deosebiți, plini de o bunătate și blîndețe ieșite din comun. Educația lor a avut la bază sfatul, vorba bună și au știut mereu cum să facă o observație, astfel încît să nu mai repeți niciodată greșeala”, își aduce aminte despre copilărie medicul Sergiu Marinescu. Cariera de medic a fost îmbrățișată datorită părintelui său, dar și pentru marea lui pasiune, de a avea grijă de oameni. În jurul lui, viitorul medic vedea oameni bolnavi, copii ce sufereau și atunci și-a pus în gînd să îi ajute. Și cum altfel, decît îmbrățișînd cariera de medic. A fost singurul dintre cei zece frați care a urmat cariera de medic. Ceilați au luat drumul ingineriei sau economiei. Cariera de medic și viitoarea căsătorie au făcut ca Sergiu Marinescu să se stabilească în Bacău.
„Mai bine un măgar sănătos decît un filosof ofticos”
Marea pasiune a pediatrului Marinescu este lectura. Din fragedă copilărie, imediat ce a învățat buchea cărții, s-a lansat pe marea lecturii. A citit tot ce i-a picat în mînă. „Copilăria mi-am petrecut-o practicînd mult sport și citind mult. Aceste pasiuni le-am exploatat întreaga viață, mai ales cititul. Este o moștenire de la tata, iar copii mei și-au însușit-o și ei”, ne spune medicul Sergiu Marinescu. Copill fiind, prefera să stea în casă și să citească decît să se hîrjonească cu ceilalți copii de vîrsta lui. Mama lui îl îndruma meru la joacă și îi spunea, „mai bine un măgar sănătos decît un filosof ofticos”, dar copilul Sergiu Marinescu nu se lăsa amăgit de joacă. „Fugeam în pădure cu un coleg. Acolo, pe pătură, înconjurați de cărți, citeam continuu. Apoi făceam analiza textelor și încercam să comentăm fiecare pasaj ce ne plăcea în mod deosebit”, își mai amintește ciău nostalgie despre copilărie medicul pensionar.
Acum, Sergiu Marinescu are o bibliotecă pe care și-a dorit-o a fi una dintre cele mai mari din județ și de ce nu din țară. Dar cărțile s-au risipt din colecția lui, pentru că, cei doi copii, au moștenit pasiunea de la tatăl lor și au luat din cărți pentru biblioteca lor acolo unde s-au stabilit. În prezent, medicul pediatru citește trei cărți odată: „Despre viață și moarte”, „Clubul mincinoșilor” și „Dumnezeu, evreii și credința”. „Am în bibliotecă multe cărți de medicină și literatură, dar cărțile mele favorite sînt acelea legate de viața oamenilor celebri. Modelul meu favorit de personalități mi le-am însușit din cărțile despre viața lui Hector Berlioz și din «Defăimarea lui Paganini»”, mai spune doctorul Marinescu.
Încă din vremea liceului, viitorul medic de copii a cochetat și cu versurile. Printre realizările lui, de care este foarte mîndru, este și „Balada elevului silitor”. Toate însă au rămas în memorie și în caietul de amintiri, dar Sergiu Marinescu nu a renunțat la ideea de a publica, într-o bună zi, și toate versurile compuse în copilărie.
Sportul l-a salvat din necaz pe vremea foametei
A doua mare pasiune a doctorului pediatru Sergiu Marinescu este sportul. Cu acesta a cochetat mai ales în tinerețe, iar colecția lui numără numerose diplome și medalii obținute pe vremea liceului. „În liceu, și nu numai, am jucat handbal, am fost alergător la 800 de metri și am practicat săritura în înălțime”, ne mai destăinuie medicul pediatru. La acestea s-a adăugat și fotbalul. Handabal a jucat pînă în anul trei de facultate. Pentru că era un bun jucător, pe el au pus ochii echipele Steaua și Dinamo. Atunci a fost un moment de răscruce pentru cariera lui. A avut de ales între viața de sportiv de performanță și cea de medic. „Tata m-a chemat la el și mi-a spus că trebuie să aleg ceea ce îmi place. M-a întrebat dacă vreau să devin handbalist de performanță sau să îmbrățișez cariera de medic. Nu am stat pe gînduri și am ales medicina”, mai istorisește medicul. Dar și student la Iași fiind, a continuat să practice sportul. De data aceasta, a ales pentru performanță fotbalul. Pentru Sergiu Marinescu, acest joc l-a scos și dintr-un mare impas pe vremea studenției. „Anii ’52 – ’58 au fost cunoscuți prin perioada de foamete. Eu eram student la medicină și jucam fotbal. Făceam parte din echipa Etax din Iași și jucam în divizia C. Ca jucător profesionist aveam masa asigurată și atunci nu am resimțit așa dur, ca restul populației, perioada de foamete”, mai spune fostul fotbalist.
Din lista lui cu rezultate bune în sport nu putea lipsi atletismul. Sergiu Marinescu a fost un specialist al probei de alergat pe distanța de 800 de metri, pe vremea cînd era încă în liceu. „Atunci, concursurile sportive se organizau pe asociații. Erau asociațiile «Voința», «Progresul» și multe altele. Eu făceam parte din Progresul. Cel mai bun rezultat al meu a fost locul doi la Progresiada națională, cînd se întîlneau reprezentanții asociațiilor din toate județele țării. La calificările pentru acest ultim act, am cîștigat cursa de la Craiova cu mai bine de 60 de metri în fața următorului clasat. Toți au crezut că sînt un iepure, cum se spune în curse, de sacrificiu, dar eu mi-am văzut de cursă în stilul meu și am cîștigat”, ne mai povestește medicul pediatru.
Pe băncile facultății de medicină din Iași
Cu doi ani înainte de a termina liceul din Alexandria, Sergiu Marinescu era decis în privința carierei ce o avea de urmat. A ales medicina, iar ca centrul universitar, Iașiul. Și tot din liceu știa că el va deveni medic pediatru. A intrat la facultate cu a zecea medie pe țară, din toată seria de studenți care au ales, în 1952, cariera de medic. Facultatea și-a dedicat-o studiului și muncii. „Cultul muncii a dispărut la noi, la români. Atunci, pentru a realiza ceva trebuia să tragi din greu, spre deosebire de acum. Am învățat și totul am făcut cu multă pasiune. Iubesc copiii și de aceea a fost foarte ușor în această carieră”, mai spune medicul pediatru. În vremea studenției a cunoscut-o pe soția lui, Gabriela Marinescu. Aceasta era studentă tot la medicină. Soția a fost și cea care a orientat cariera medicului pediatru în Bacău, deoarece tînăra studentă, viitorul medic psihiatru al Spitalului Județean Bacău, plecase din Nicolae Bălcescu pe băncile facultății de medicină. S-au căsătorit în 1957, la patru ani după ce s-au cunoscut. „Soția mea este o mamă și o bunică desăvîrșită, de o modestie rară”, spune, cu emoție și dragoste în glas, despre soția lui, Sergiu Marinescu. Și poate modestia a stat la baza motivației medicului pshiatru Gabriela Marinescu să ia decizia de a nu apărea în această pagină. Oricum, și ea este o personalitate printre medicii băcăuani, ce și-a căpătat respectul oamenilor, al colegilor și elevilor de la Liceul Sanitar, prin munca depusă într-o viață de om.
Familia doctorului Marinescu a devenit o punte de lansare pentru medici. Cei doi copii ai soților Marinescu au ales tot medicina, iar nepotul, la fel. „Băiatul meu, Corneliu, este medic neurochirurg la Spitalul de Urgență din Galați, iar fata, Adriana, este medic cardiolog în București. Nepotul meu, băiatul lui Corneliu, este student în anul doi la medicină și va deveni cel mai probabil tot medic neurochirurg”, spune cu mîndrie despre medicii și viitorii medici din familie Sergiu Marinescu.
În 1958, actualul medic pediatru a încheiat socotelile cu facultatea. Cu diploma printre bagaje, a ales Bacăul pentru a profesa medicina.
Tăia lemne în curtea spitalului să încălzească saloanele
Primul popas al tînărului medic a fost la vechiul Spital de Pediatrie. „Atunci, spitalul se afla unde este acum Liceul Sanitar. Eu mi-am ales repartiția aici pentru că aveam a doua medie dintre medicii care au optat pentru Bacău”, ne mai povestește Sergiu Marinescu. În 1958, spitalele nu erau dotate ca în ziua de astăzi și munca de medic implica multe eforturi, iar pacienții nu lipseau. Tînărul medic Marinescu a fost nevoit să facă și alte activități, care nu aveau de a face cu diploma de medic, dar care trebuiau realizate din solidaritate și dragoste de oameni. „Pe atunci, spitalul se încălzea cu lemne. Iarna, cînd eram de gardă, trebuia să tai lemne în curtea spitalului pentru ca bolnavilor să nu le fie frig în saloane. Au fost vremuri grele, dar au rămas amintiri frumoase. Munca mi-a fost îndelung răsplătită în timpul carierei și asta este tot ce contează”, își mai amintește cu nostalgie medicul pediatru, aflat acum la pensie. Sergiu Marinescu a lucrat la vechiul Spital de Pediatrie timp de un an. În 1959 a plecat ca medic de dispensar la Faraoani. Aici, răspundea de două comune, Faraoani și Cleja. A fost locul unde s-a călit în profesie, pentru că a avut de rezolvat sumedenii de cazuri diferite. „Aici am asistat la nașteri, am făcut extracții manuale de placentă, am tratat mame, tați, bunici, cu diferite boli, dar am făcut și pediatrie. Cînd am ajuns în comună, rata mortalității era foarte mare. Cînd am plecat, rata scăzuse la 2,5 la mie. Am luptat și am pus la punct, practic din temelii, dispensarul din Valea Mare. Preotul din localitate m-a ajutat și el și cît timp au durat lucrările. Acesta chiar s-a îmbolnăvit de plămîni. Dar am fost bucuroși că am reușit să facem ceva pentru oameni. La dispensar am instituit și un punct de tratament, cu toate medicamentele de care aveam nevoie. Aici făceam de gardă și aveam două paturi pe care erau internate mamele care nășteau sau pentru alte tratamente și nu mai era astfel necesar să trimitem toți pacienții în spital la Bacău. A fost greu și pentru mine și pentru familie, pentru că trebuia să stau acolo aproape toată săptămîna, dar niciodată nu m-am dat în lături de la muncă”, ne mai spune Sergiu Marinescu. Munca la Faraoani a încetat după doi ani, cînd Sergiu Marinescu s-a întors în Bacău, pentru secundariat. A venit la noul Spital de Pediatrie, din incinta Spitalului Județean Bacău. După trei ani de specializare în Pediatrie, s-a înscris la doctorat. Treptat, prin muncă și experiență, gradele medicale au început să se contureze și în 1974, medicul pediatru și-a susținut lucrarea de doctorat. Odată cu acest titlu a venit și recunoașterea lui ca medic primar. „Lucrarea de doctorat mi-am susținut-o în pediatrie. Tema aleasă a fost «Coagularea intravasculară diseminată în infecțiile digestive grave ale sugarului și copilului mic». Aceasta a fost prima lucrare românească din pediatrie despre acest fenomen medical”, mai spune medicul pediatru.
Cariera a fost completată cu numeroase lucrări publicate în reviste de specialitate și cursuri de perfecționare. „Am participat la două cursuri speciale la Fundeni, două la Iași și unul la Spitalul «Grigore Alexandrescu». Am publicat peste 80 de articole în reviste medicale din țară și vreo două în reviste din străinătate”. La acestea se adaugă și numeroase participări la congrese de medicină din țară. A pus umărul în coordonarea secțiilor de pediatrie de la Podu Turcului și Tîrgu Ocna.
La pensie s-a dedicat grădinăritului, dar și medicinei
În urmă cu patru ani, Sergiu Marinescu a decis să își încheie cariera de medic pediatru. După mai bine de 45 de ani de practică medicală a cerut pensionarea, cu doi ani mai devreme decît ar fi fost normal. Titlul de doctor în medicină i-a dat posibilitatea să scurteze vîrsta de pensionare cu doi ani și la 68 de ani și-a luat la revedere de la colegii din Pediatrie. La spitalul de copii din Bacău, Sergiu Marinescu a fost adjunctul șefului de secție, funcție pe care a deținut-o pînă în momentul pensionării.
Chiar dacă s-a pensionat, Sergiu Marinescu a continuat să profeseze într-un cabinet privat. „Prietenul meu de-o viață, medicul Ioan Iovan, Dumnezeu să îl ierte, m-a chemat să lucrez în clinica Vanora. Acum, dimineața sînt fermier, iar după amiaza medic”, mai spune Sergiu Marinescu.
La Nicolae Bălcescu, în casa părintească de la socrii lui, medicul Sergiu Marinescu și-a încropit propria lui fermă. Aici, medicul pediatru pensionar are grijă de o livadă de 60 de pomi, dar se ocupă și de legumicultură. „Am plantat deja răsadurile în grădină și în fiecare dimineață merg la Bălcescu, să am grijă de ele. În funcție de vreme, odată la două zile ud grădina, dar mai greu e cu pomii, că trebuie tăiați, dar îmi place foarte mult să am grijă de ei”, mai spune Sergiu Marinescu.
Cariera de medic nu a însemnat neapărat renunțarea la familie
Munca a fost mereu pe primul plan pentru medicul pediatru Sergiu Marinescu. Acest lucru nu a însemnat însă că și-a neglijat familia. „Întotdeauna am încercat ca fiecare moment de răgaz să fie petrecut cu familia. Paștele, sărbătorile de iarnă, zilele de naștere au reprezentat mereu pentru noi prilej de întrunire și bucurie în familie. Pe cît posibil, am încercat să nu îmi neglijez familia în favoarea muncii, dar știu că s-a întîmplat și acest lucru de multe ori”, mai spune doctorul pediatru. Fiecare concediu a reprezentat un moment de reuniune a familie Marinescu. Multe dintre acestea au fost făcute în străinătate, chiar și pe vremea vechiului regim. Copii familiei Marinescu au avut ocazia să viziteze țări ca Franța, Japonia, America și Egipt. De regulă, nu au avut probleme cu securitatea, dar au fost și situații în care familiei i s-a refuzat viza pentru unul dintre membrii și au trebuit să renunțe la concediile în străinătate.
Peste 60.000 de copii au trecut prin mîinile medicului Marinescu
Să ții o evidență a întregii activități de o viață a unui medic pediatru este apropae imposibil. Nici medicul Sergiu Marinescu nu știe cu exactitate cîți copii au avut nevoie de ajutorul lui în cariera de 45 de ani. „Cea mai mare bucurie a mea a fost să îi văd pe copii aflați în Reanimare cum își revin. Viața lor a fost cea mai mare satisfacție profesională a mea. Este imposibil să apreciez cu exactitate de cîți copii am avut grijă în carieră, dar numărul este foarte mare. Cred că sînt peste 60.000 de copii. Au fost zile în care aveam grijă și de 40 de copii pe zi, iar o medie zilnică ar fi cam de 20 de micuți. Deci vă dați seama că sînt zeci de mii de copii de care am avut grijă în cariera mea”, mai spune Sergiu Marinescu.
O mare surpriză a avut-o mediul pediatru cu mult timp în urmă, cînd un copil, pentru care a contribuit din plin să îi fie salvată viața, s-a întors, peste ani, să îi mulțumească. „Copilul avea o malformație congenitală la inimă. Am luptat, cînd toți spuneau că nu mai e nimic de făcut, să fie trimis la operație, la București. Operația a reușit din plin. După mulți ani, a venit la Spitalul de Pediatrie un tînăr. M-a întrebat dacă îl recunosc. Mi-a arătat operația din dreptul inimii și atunci l-am recunoscut pe micuțul «Dumitru», copilul trimis de mine la București. Acum era student în anul întîi la Politehnică și venise să îmi mulțumească. A fost un moment pe care nu îl voi uita niciodată”, a precizat medicul pediatru, doctor în științe medicale, Sergiu Marinescu. Printre pacienții lui se numără profesorul în Chirurgie Florin Popa, medic de renume plecat de pe plaiuri băcăuane la spitalul Sfîntul Pantelimon din București.
Oameni ca el ne înconjoară pretutindeni. Fără nevoia de elogii, timizi la orice încercare de mediatizare, ei își trăiesc viața de pensionari înconjurați de multe amintiri. Și mai ales, de bucuria că au contribuit cu ceva la binele copiilor noștri. Iar cei care i-au cunoscut și au avut nevoie de ajutorul lor nu îi vor uita niciodată. Au demonstrat din plin ce înseamnă cuvîntul Om. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns