Voluntarii, tot mai rari pe plaiurile băcăuane

• voluntariatul a ajuns rara avis în județul nostru • Crucea Roșie este o adevărată «rezervație» de voluntari • asociația Cris Demnitas s-a înființat tocmai prin voluntariat

Ce este un voluntar? O persoană care alege să se implice într-o activitate fără a fi interesată de vreo compensație, financiară ori de alt gen. Din păcate, fenomenul voluntariatului, extrem de frecvent în Occident, poate fi întîlnit tot mai rar pe la noi, unde mentalitățile se schimbă cu greu după jumătate de secol de comunism. Exasperați de tranziția interminabilă, luptîndu-se pentru a-și putea hrăni familia sau, pur și simplu, mult mai preocupați de afaceri decît de semenii lor, băcăuanii nu se arată tocmai înclinați către voluntariat, preferînd un contract de muncă, adesea plătit doar cu un salariu minim pe economie.

„Nu-ți vine nimeni neplătit” este de părere, spre exemplu, Andreia Chirica, vicepreședintele unui ONG de recuperare neuromotorie și inserție socială. Înființată în urmă cu cinci ani, asociația Cris Demnitas nu a beneficiat de nici un sprijin în afară de acela al fondatorilor: „Ce-am reușit să facem am făcut prin eforturile grupului care-a creat organizația. Chiar apariția ei, dacă ne gîndim bine, a fost un act de pur voluntariat. Tot astfel am reușit să derulăm și cîteva proiecte, aproape fără nici un fel de fonduri, doar munca și resursele fiecăruia”, a mai povestit Andreia Chirica.

Și totuși, am descoperit, și la Bacău, o oază de voluntariat în stil occidental, o adevărată «rezervație» a celor care se mai gîndesc încă la problemele și necesitățile celorlalți fără a aștepta vreo recompensă. La filiala locală a Societății Naționale de Cruce Roșie am avut surpriza să descoperim o atmosferă mai mult comunitară decît oficială. Stînd de vorbă cu tinerii voluntari de aici, am realizat că mai există oameni care lucrează dezinteresat, chiar și în mijlocul unei societăți guvernate de ban. Mai mult, ei dau impresia unei mari familii.

Dar ce-i aduce pe oameni aici? „N-aveți idee ce multe se pot învăța și ce satisfacții oferă o asemenea muncă”, s-a exprimat Lidia Butacu, o adolescentă de numai 16 ani. „Sînt aici de patru ani. Am venit pentru niște cursuri, mi-a plăcut și am rămas. Cred că am, oricum, o înclinație naturală către așa ceva” ne-a spus și Marlena Cleanu, de 21 de ani. Pe alții, destinul pare să-i fi condus la Crucea Roșie. „Am venit întîmplător acum trei ani, cu un coleg de clasă care era deja voluntar. M-a încîntat ce-am văzut și am rămas. Am urmat, evident, și cursurile de aici, cursuri care aveau să-mi aducă, la începutul acestei veri, un loc de muncă pe Insula de Agrement, la punctul de acordare a primului ajutor”, ne-a povestit Vlad Vidra, de 20 de ani. Foarte interesant este și faptul că voluntarii Crucii Roșii au o situație materială modestă sau medie, și nu una care să justifice un anume timp liber, numai bun pentru muncă gratuită.

Anul acesta, în activitățile Crucii Roșii s-au implicat în jur de 60 de oameni de diverse vîrste și situații, de la liceeni la pensionari precum Cornel Șentea, care lucrează pentru Crucea Roșie încă din 1968. „Banii necesari acestui ONG, singurul protejat în caz de conflict armat, vin doar din cotizațiile membrilor și din cele cîteva sponsorizări. Iar unii agenți economici ne mai sprijină cu bunuri, de exemplu Asco SA, care ne-a trimis lucruri în valoare de peste 1,5 miliarde”, ne-a declarat președintele Crucii Roșii Bacău, Dan-Marcel Babliuc. (Alin LEANCĂ)