„Vorbitor de limba poeziei”

Probabil, cele mai frumoase momente ale vieții sînt cele în care un om ține o carte de poezie în mînă și citește, cucerit și absorbit de prezența unei lumi îndepărtate de cea cotidiană. Sînt numeroase volumele de poezie oferite nouă de poeții băcăuani, iar frumusețea lor ne obligă să le consemnăm cînd și cînd. Avem, și de această dată, ocazia să o facem, ținînd în mînă cartea unui redutabil poet, Daniel Ștefan Pocovnicu. El semnează volumul „Proprietarul de locuri comune”, editat de „Casa Scriitorilor”. Dublu licențiat, în filologie și filozofie, poetul s-a remarcat și în postura de critic și cronicar literar, mai recent pășind și pe tărîmul prozei. Dar el s-a impus în primul rînd ca poet, în momentul editării, la prestigioasa editură „Timpul”, din Iași, în Colecția „Euridice”, a primului său volum de versuri, „Nuanțele plecării”. De atunci, universul său poetic s-a decantat, s-a rafinat, împlinindu-se ca tematică și expresie. Versurile sale din „Proprietarul de locuri comune” au un puternic impact asupra cititorului, datorită verbului nervos, care nu lipsește însă poezia sa de grație. O anumită cerebralitate a fost observată, la primul său volum, de Eugen Budău, dar poetul e perfect conștient de statutul organic și menirea dramatică a poetului: „criticul se hrănește cu patima lui/ în timp ce poetul cu carne”. Fără îndoială, Daniel Ștefan Pocovnicu e un „vorbitor de limba poeziei”, capabil să „deschidă lumea-n sensuri efebe”. (Dan PERȘA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!