Probabil stiti din „Metamorfozele” lui Ovidius povestea zeului Pan, care urmarind o nimfa, aceasta s-a aruncat in riu, transformindu-se intr-o trestie. Din trestia aceasta zeul Pan si-a faurit un nai, pe care l-a numit Syrinx, fermecind cerul si pamintul cu suntele lui melodioase. Pasarile cintatoare au si ele un os syrinx, cu ajutorul caruia emit minunate triluri, umplind vazduhul de muzica si farmec. Syrinxul bacauan are, insa, o alta poveste. Iat-o pe scurt: Prin 1983 trei tineri muzicieni cu instrumente de suflat (Dorel Baicu-flaut, Dorin Gliga – oboi si Pavel Ionescu – fagot) s-au constituit intr-un trio, cu un repertoriu modern, cintat cu un rafinament remarcabil. Pentru ei, de pilda, executarea unui glissando era o frumoasa joaca instrumentala, daca ne gindim ca, pe la inceputul secolului trecut, partida de tromboni ai operei din Viena refuza sa cinte un astfel de glissando din „Pelleas si Melisande” de Schonberg, pe motiv ca suna urit. Acelasi gest l-au facut citiva ani mai tirziu si suflatorii simfonicului parizian in timpul repetitiei lucrarii „Tainele” de Varese. Si iata ca niste domni compozitori cu numele de Alan Berg, Igor Strravinski, R. Strauss si mai toti compozitorii contemporani fac trompetele sa urce mai sus de limitele registrelor lor si niste instrumente cu ancii sa coboare pina unde nu trebuie si nimeni nu se mai revolta zicind ca astfel de executii suna urit. In mina Syrinxului bacauan suna chiar admirabil. Ei, tinerii acestia, cum-necum, au ajuns in Anglia, la un important festival-concurs international, cu niste instrumente ca vai de mama lor. Si au cucerit Premiul I, rasplatiti fiind si cu ceva bani. Din acestia si-au cumparat instrumente dintre cele mai bune. Apoi, trioul lor instrumental a cucerit melomanii din numeroase tari cu formidabilul lor talent si a lansat la Bacau, in 1986, primul festival international de muzica noua. Era firesc, acum la un sfert de veac, sa-i vedem in concert pe acesti fondatori, care continua sa cucereasca prin vibranta sensibilitate si o maiestrie remarcabila in minuirea complexului instrumental, in lucrari de repertoriu, incepind de la preclasici si pina la cea mai noua creatie moderna.
In concertul sustinut la sala Ateneu Trio Syrinx si-a asumat un repertoriu de-a dreptul fascinant prin bogatia de idei, sonoritati insolite si largi pasaje muzicale cu acorduri lapidare, ritmuri ferme, insufletite de o muzicalitate cuceritoare: „Sincronie” de St.Niculescu, „Florilegium” de L.Danceanu si „Concertino” de Viorel Munteanu. Toate trei lucrari au sonoritati cu delicate nuantari si accente, inspirate din cea mai autentica cretie a romanilor. Cita poezie, cit de revelatoare evocari se impletesc, se tes, structurind stari sufeletesti si imagini, chiar daca fiecare lucrare in parte este altfel construita, cu totul altceva. Bucuria de a ne regasi emotional in cele trei partituri ramine constanta, de foarte personala simtire muzicala si intensa sugestivitate. Concertul a fost rasplatit cu indelungi aplauze si numeroase rechemari la rampa.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns