1 Martie sub semnul comercialului, kitsch-ului și ignoranței

Cu fiecare an, tradiția băcăuană a Mărțișorului pare să-și piardă tot mai mult strălucirea de odinioară. Multe dintre standurile instalate în această perioadă în centrul municipiului oferă mărțișoare îndoielnice, adesea achiziționate la kilogram din piețele bucureștene, iar cei cîțiva comercianți care mai aduc produse fabricate de mîna lor o fac pentru a păstra obiceiul și mai puțin pentru profit. Multă lume a cam uitat semnificația lui 1 Martie și importanța micilor daruri legate cu șnur alb-roșu.
încă de săptămîna trecută, obișnuiții comercianți de mărțișoare au început să-și așeze zgribuliți tarabele în cele două pasaje pietonale din centrul Bacăului și în piețe, în așteptarea primilor clienți. Obiectele expuse – cam aceleași ca în ultimii ani: figurine, flori artificiale, jucării, felicitări. Multe dintre ele sînt de cel mai pur prost-gust, iar prețurile variază între 1 și 10 lei. „E primul an cînd vindem. Le-am cumpărat din București, din standurile «Europa»”, a declarat tînărul D. M., nu prea amator să stea de vorbă cu noi. Mai există totuși cîțiva vînzători vechi, care fabrică chiar ei mărțișoarele și le vînd mai mult pentru a duce mai departe obiceiul, decît pentru bani. Victoria Răchițeanu, în vîrstă de 55 de ani, din Capitală, pensionară, vinde mărțișoare de 20 de ani. „Am atestat de la Școala Populară de Artă și le fabric acasă, împreună cu familia. Lucrăm la ele șase oameni și începem treaba cam cu un an înainte să le comercializăm. în ultima vreme am muncit mai puțin, că ne rămîn produse din anii precedenți. Sărbătoarea asta nu mai e ca pe vremuri, mulți vînd acum mărțișoare doar pentru a face bani”, a spus femeia. Alternativa pentru băcăuanii cu gusturi mai rafinate și buzunarul mai plin rămîn magazinele de cadouri.

Tradiții uitate

Care este însă adevarata semnificație, aproape uitată, a Mărțișorului? Potrivit tradiției, „soarele a luat odată chipul unui fecior și a coborît într-un sat, la horă. Un zmeu însă l-a răpit și l-a întemnițat. Lumea se întristase, dar nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Totuși, într-o bună zi, un tînar voinic s-a hotărît să plece și să salveze soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna și iarna. A găsit castelul zmeului și au început lupta. S-au înfruntat zile întregi, pîna cînd zmeul a fost în sfîrșit doborît. Slabit și rănit, tînarul a eliberat soarele. Natura a reînviat, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a mai ajuns să vadă primavara. Sîngele i s-a scurs în zăpadă și, pe măsură ce aceasta se topea, de sub ea răsăreau flori albe, ghioceii. De atunci, tinerii împletesc doi ciucurași, alb și roșu, și îi oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiați”. Mai există o legendă privind mărțișorul: „Baba Dochia, umblînd prin pădure, a găsit o para, în care a făcut o bortă și a legat-o cu un fir de ață. Asta era chiar pe 1 Martie”. Micile daruri, cîndva monede ori pietricele în șirag, astăzi figurine, bijuterii sau flori, oferite în principal femeilor, simbolizează sosirea primăverii, recăpătarea speranței și credinței în mai bine, urări de fericire și noroc. (Alin LEANCĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!