1001 impresii din lumea arabă

Drumul spre Paradis…

Doru CIUCESCU

Egiptul este cea mai veche destinație turistică din lume. Herodot (484-425 î.e.n.), supranumit „părintele istoriei” l-a vizitat, așa cum a făcut și cu Orientul Apropiat, Libia sau Italia, pentru a se documenta înainte de a scrie cele 9 volume ale operei „Istorii”, în care a încercat să descrie lupta dintre greci și cei pe care el îi numea „barbari”. în prezent, numărul turiștilor nu încetează să crească pentru a vedea cel mai mare muzeu în aer liber din lume, care este dipus de-a lungul văii Nilului, precum și „Mațhaf Misrii” (Muzeul Egiptean), unde este adăpostită cea mai bogată colecție de antichități faraonice, incluzînd, printre altele, obiecte provenind din celebrul mormînt al regelui Tutankhamon din a XVIII-a dinastie (1575-1308 î.e.n.) a Noului Imperiu (1575 – 1085 î.e.n.).
Mă aflam la kilometrul zero al Egiptului, adică în Midan aț-Țahrir (Piața Eliberării), a cărei latură nordică este constituită de aripa sudică a clădirii cărămizii prevăzute cu o cupolă de aceeași culoare a singurei instituției din Cairo unde se formează zilnic o coadă lungă de cîteva sute de metri formată în majoritate din turiști sosiți de pe toate meridianele lumii. Eram acompaniat de soția mea – Ella și de fiul meu – Edy, toți fiind înarmați cu răbdarea necesară statului la rînd, căpătată în fața galantarelor magazinelor alimentare și aprozarelor din România perioadei ceaușiste. Lîngă mine fuma, nervos, Mussa (Moise) Mallah (Marinar), profesorul universitar egiptean și colegul meu de la Școala Normală Superioară de învățămînt Politehnic din Oran, venit acasă la el în vacanța de iarnă, care s-a oferit să-mi fie ghid pe perioada sejurului meu în Egipt. în ciuda unei dimineți însorite de februarie, a priveliștii cu arbuști de leandru înalți de cinci metri, plantați în Midan aț-Țahrir, încetineala cu care avansa coada făcea observabilă o mare diversivitate de manifestări internaționale ale exasperării: de la contemplație, trecînd prin exclamații și gesturi mînioase, pînă la expresii care nu pot fi reproduse în paginile ziarelor.
– Spune-ne, te rog, Mussa, a cui este statuia de la stînga intrării în muzeu?, am încercat eu să treacă timpul mai ușor.
– Statuia este a lui Auguste Mariette și marchează locul unde a fost înmormîntat marele egiptolog francez. De altfel, în semn de respect pentru activitatea depusă la întemeierea, în 1857, a acestui muzeu, i-a fost conferit titlul onorific de pașă, iar strada din fața intrării îi poartă numele, adică Auguste Mariette Pașa.
– Unde se găsesc obiectele provenite din mormîntul lui Tutankhamon?, a fost rîndul lui Edy să pună o întrebare.
– Cea mai mare parte a etajului muzeului este ocupată cu aceste obiecte. Sala 4 este cea mai vizitată deoarece aici se găsesc sarcofagele și masca funerară a regelui. în camera funerară din Valea Regilor, mumia faraonului a fost găsită introdusă succesiv în următoarea serie de obiecte: un sarcofag momiform din aur în greutate de 225 kilograme, două sarcofage din lemn aurit, un sarcofag din gresie, patru catafalcuri din lemn. Fața mumiei este acoperită de o mască funerară din aur cu însemnele puterii: șarpele și vulturul. Ochii sînt albaștri, fiind executați din lapislazuli.
… După aproximativ două ore am reușit, în sfîrșit, să intrăm în muzeu. în interior am avut impresia unei supraaglomerări de mumii și de turiști. Ajunși fiind la sala 4, am observat lîngă pereți mai multe vitrine pline cu bijuterii, ustensile pentru toaleta personală sau pentru scris.
– Toate aceste obiecte sînt necesare pentru viața de apoi a faraonului, a ținut să precizeze profesorul universitar egiptean.
– Așa credeau egiptenii din acea vreme că se trăiește în Paradis?, am întrebat eu.
– Pe atunci noțiunile de paradis sau de infern existau numai în religia Profetului Mussa (Moise). Apoi, ele au fost preluate ulterior în religiile monoteiste ale Profeților Iisa (Iisus) și Muhammad.
– Cum este descris Paradisul în Islam?, am continuat eu cu întrebările.
– Paradisul este de origine sanscrită – para deșa, care înseamnă ultima lume. El este înălțat pe 7 etaje: firduas, eden, grădina imoralității, grădina deliciilor, grădina refugiului, casa păcii și casa majestății.
– Cum se ajunge în Paradis?, a vrut să știe Edy.
– întrebarea ta este foarte bună și reflectă lipsa unei educații religioase în învățămîntul României conduse de Ceaușescu. în țările arabe sînt prevăzute între 6 și 12 ore de religie pe săptămînă în ciclul primar. Atît creștinii, cît și mozaicii sau musulmanii cred în Judecata de Apoi. Conform Coranului, pe fiecare umăr al oamenilor stă cîte un înger scriitor; unul înregistrează faptele bune, iar celălalt -faptele rele. La un anumit moment îngerul morții Israil ia „ruh” (sufletul) muribundului. Apoi, în mormînt, defunctul este înviat pentru o scurtă perioadă de timp, cît să fie interogat de îngerii Munkar și Munkir privind activitatea din timpul vieții, care vor fi cîntărite ulterior cu ajutorul balanței escatologice. Este asigurată intrarea în Paradis, indiferent de celelalte fapte: a martirilor jihadului (războiul sfînt musulman), a celor care mor în timpul pelerinajului la Macca (Mecca) sau a celor care convertesc la Islam măcar o singură persoană de altă credință. După aceea, candidatul la Paradis trebuie să treacă un pod denumit Sira, subțire ca firul de păr și tăios ca lama unei săbii, care este suspendat peste gheena (Iad). Cel respins va cădea, iar cel admis va trece fără probleme. La capătul celălalt îl așteaptă un bazin alimentat de rîul Cauțar din Paradis, unde fericitul ales este curățat de cea mai mică impuritate. în grădinile din cer, pe orice bărbat îl așteaptă 70 de virgine, care după fiecare contact sexual redevin în starea inițială.
– Iată un foarte bun motiv pentru a dori să ajungi în Paradis, a concluzionat Edy, pe atunci elev în clasa CM1 (echivalentă cu clasa a III-a în România) la Liceul Louis Pasteur din Oran.
– Observația ta este foarte bună, a intervenit profesorul egiptean Mussa. Aceasta poate fi și una din rațiunile pentru care tinerii formează majoritatea celor ce se sinucid în atentate cu bombe și devin în acest mod martiri ai jihadului.
spect pentru activitatea depusă la întemeierea

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!