Doru CIUCESCU
Dacă spuneți unui arab, sau unui grup de arabi, în limba filosofului Abu al Ualid Ibn Rachid, cunoscut sub numele latinizat de Averroes, propoziția simplă „Al jau muțaqalib bhal…imraa” (Vremea este schimbătoare ca…femeia), veți reuși să smulgeți un zîmbet aprobator, chiar dacă pînă atunci erați în contradicție de opinii și veți fi considerat pentru totdeauna un om spiritual, un membru cu drepturi depline al… taberei bărbaților.
Această propoziție, pe care mai în glumă – mai în serios o consider drept o modestă contribuție personală adusă îmbogățirii fondului de expresii al limbii arabe, am utilizat-o cu succes în numeroase ocazii pentru a începe o discuție sau a-i schimba subiectul.
Într-o seară de martie, cînd la Marrakech temperatura atinge valorile unei veri obișnuite din București, mă aflam pe terasa restaurantului Renaissance (Renașterea), situată la etajul al VII-lea al unui bloc comercial din noul și modernul cartier Gheliz, unde prietenul meu marocan Sadec (Prieten) Maghribi (Marocanul) mă invitase la un pahar de bere. De acolo aveam perspectiva întregului oraș, ca un operator din turnul de control care urmărește pista unui aeroport. Discul Soarelui dispărea rapid după capătul vestic al crestelor înzăpezite ale munților Atlasul Înalt, care se zăreau la 40 de kilometri depărtare ca franjurii unei aurore boreale lungi cît ține orizontul sudic, făcînd să se modifice brusc bilanțul termic și să ne împresoare o răcoare alpină. La est se înălța silueta suplă a minaretul moscheii Kuțubia, construit în secolul al XII-lea, concomitent cu cel al moscheii Giralda din Sevillia și al moscheii Hassan din Rabat în spatele căreia se găsea un fundal galben, cel al nisipului adus peste munți din deșertul Sahara, iar la vest distingeam acel edificiu ciudat, denumit Al Manara (Farul), care străjuiește un bazin cu apă, puțin mai mare decât o piscină olimpică, unde cu sute de ani în urmă învățau să înoate soldații califilor. Jos percepeam forfota și luminile bulevardului Muhammad V ca pe o mărturie relevantă a edificării prezentului modern și tumultuos printre vestigiile unui trecut măreț. O pată verde, formată de vîrfurile celor 180.000 de palmieri, se întindea spre orizontul nordic. Atunci am înțeles că șarmul Marrakech-ului constă din existența unor contraste, la care obligatoriu o componentă este exotică, aflate concomitent în raza de acțiune a vederii turiștilor: deșert – înățimi alpine, dune de nisip – zăpadă, palmieri – conifere, vestigii de sute de ani construite din piatră sau pămînt bătut (terre pisée) – edificii moderne din beton sau metal, labirintul de străduțe înguste din „Madina al Qadima” (Orașul Vechi) – bulevardele largi din Gheliz.
Lîngă noi se mai așezaseră doi arabi, deoarece la celelalte aproximativ 30 de mese nu mai erau locuri libere. Toți aveam în față cîte o sticlă de bere marocană „Flag speciale” și nimeni nu a scos nici un cuvînt timp de cîteva minute după care, ca la un semnal, toți arabii au avut ceva de spus în limba lor, ingnorîndu-mă total. Am reușit să înțeleg doar că cei doi erau din „Murițania” (Mauritania) și că cel mai în vîrstă, de aproximativ 60 de ani, era „tabib” (doctor), iar cel mai tînăr cu cel mult 10 ani purta acasă uniformă de „șurti” (polițist). Atunci, profitînd de modificările naturii care au însoțit apusul de soare, am rostit formula magică în arabă: „Al jau muțaqalib bhal…imraa”. Imediat mi s-a dat atenție și toți au început să vorbească în limba lui Jean de La Fontaine.
– Da, așa este, m-a aprobat „al șurti”. Femeile sînt schimbătoare, au multe toane, aruncă ochiade și trebuie să fie ținute în frîu pentru a avea liniște în casă. De altfel, în Coran este scris că femeile care nu sînt supuse bărbaților trebuie să fie bătute și închise în cămări pînă le vine mintea la cap.
– În Cărțile lui Moise din Vechiul Testament se interzice pînă și fiului femeii desfrînate să intre în obștea Domnului, am intervenit eu.
– Vedeți, aici textele sfinte musulmane și ebraice se aseamănă, a intervenit „al tabib”. Tot așa, circumcizia este obligatorie atît pentru arabi, cît și pentru evrei. Apoi s-a uitat numai la mine și mi-a spus: – – Dumneavoastră, fiind creștin, dacă doriți să vă căsătoriți cu o arăboaică este necesar să vă supuneți acestei operații, care este una dintre condițiile prealabile convertirii la Islam.
– În primul rînd nu doresc o a doua soție, am replicat eu. De asemenea, nu mi-ar place să fiu mutilat…
– Dar nu este o mutilare, mi-a luat vorba din gură „al tabib”. Această operație poate fi realizată la orice vîrstă. De exemplu, mii de bărbați din India, Sri Lanka sau Filipine se convertesc anual la Islam și sînt tăiați împrejur. Recent, un medic pakistanez a brevetat un dispozitiv cu ajutorul căruia această operație este mult mai precisă, fără riscuri neplăcute. De altfel, eu, care am avut multe relații sexuale cu multe femei creștine, vă pot spune că merită riscul. Faceți sex cu o arăboaică și veți trăi clipe minunate! Arăboaicele fac totul ca soțul lor să se simtă bine în pat, să-l atragă, pentru că ele știu că dacă bărbatul anunță verbal de 3 ori divorțul, acest act devine imediat „de facto” și „de jure”, chiar dacă ele se opun. Dar, există și diferențe între musulmani și adepții cultului mozaic. De exmplu, evreii ortodocși fac sex nu de plăcere, ci numai pentru procreare, în perioade bine stabilite. De aceea, ei folosesc un cearșaf prevăzut la mijloc cu o gaură rotundă, mare cît să intre o smochină crudă, cu care acoperă corpul femeii pentru a se micșora contactul dintre parteneri la minimum necesar. Nu același lucru se poate spune despre musulmanii fundamentaliști, care dezbracă complet femeile. Totuși, dacă un musulman face figura „69″ cu una dintre soțiile lui sau cu toate, înseamnă că a renunțat foarte mult la orgoliul lui de bărbat.
– Ce prostie! a intervenit brusc „al șurti”. Programul meu de serviciu este foarte solicitant, nu-mi permite să pierd timpul cu fantezii în timpul actului sexual. De aceea, eu am cumpărat 4 soții cu operația de clitorisectomie făcută încă din pruncie. Compatriotul meu știe, dar poate voi nu cunoașteți faptul că în Mauritania această intervenție chirurgicală este practicată la cel puțin un sfert din populația feminină, deși nu este prevăzută în Coran. Fiecare dintre soțiile mele stă pregătită în camera ei pentru actul sexual, iar eu aleg la întîmplare, mă dezbrac de uniformă cu ochii pe ceas, termin repede ce am de făcut, mă îmbrac la fel de repede și plec la datorie. Soțiile mele nu au dorințe genitale, astfel că obligațiile mele bărbătești sînt mult mai mici .
– Aa, ce ignorant ești!, a exclamat „al tabib”. Să știi că mai există o zonă de puternică excitație situată nu la exterior, ci la celălat capăt…
– Ia spune-mi, medicul din Pakistan a inventat cumva și un dispozitiv pentru extirparea rapidă a zonei de excitație din interior? – l-a întrerupt cu o voce tremurată „al șurti” pe „al tabib”, ștergîndu-și fruntea de transpirație.
– Constat că berea te ajută să ai fantezii malefice, i-a răspuns după o scurtă pauză de gîndire „al tabib”, clătinînd mustrător din cap.
Lasă un răspuns