Acționarii Rafo, acuzați că și-au majorat artificial creanțele pentru a controla societatea

SNP Petrom a aruncat o bombă în curtea Rafo prin contestația pe care a depus-o la dosarul de reorganizare judiciară al rafinăriei oneștene, dosar aflat pe rolul Tribunalului Bacău. Prin acest document, SNP Petrom, unul dintre principalii creditori ai Rafo, susține, nici mai mult nici mai puțin, că acționarii Rafo și-au majorat artificial creanțele pe care le au de recuperat de la rafinărie pentru a putea controla votul asupra planului de reorganizare propus de ei. Astfel, SNP Petrom contestă trecerea în tabloul creditorilor a firmelor Faber Invest & Trade cu o datorie de peste 5.000 de miliarde de lei, și a VGB Oil cu 1.500 de miliarde de lei, firme controlate de frații Octavian și Marian Iancu și care sînt și principalii acționari de la Rafo. Alături de firmele fraților Iancu mai sînt contestate și cele ale lui Ovidiu Tender: Tender SA, Prospecțiuni și Atals Gip, care pretind de la Rafo aproape 700 de miliarde de lei. „Contestăm atît cuantumul, cît și titlurile de creanță în baza cărora aceste firme au fost înscrise în tabloul provizoriu al creditorilor cu creanțe garantate și privilegiate. De fapt, titlurile de creanță pe baza cărora acești creditori au fost înscriși în tabel reprezintă o serie de contracte de cesiune de creanță încheiate în lanț între sfîrșitul anului 2003 și începutul anului 2004, ba chiar în iunie 2004, dată la care s-a dispus reorganizarea judiciară a societății”, se arată în plîngerea SNP Petrom. Altfel spus, viteza cu care acționarii de la Rafo au preluat datorii pe care terțe societăți le aveau de recuparat de la aceasta, chiar și după data la care a fost declarată starea de insolvență a societății, este mai mult decît suspectă.

„Au preluat datorii de la alții ca să aibă ei mai mult de recuperat”

Operațiunile reclamate de SNP Petrom sînt cu atît mai îndoielnice cu cît după declararea reorganizării judiciare a lui Rafo era obligatoriu ca operațiunile care vizeau migrațiile financiare ale societății să fie sistate. „Prin acest lanț de contracte de cesiune de creanță, multe dintre ele încheiate după pronunțarea reorganizării judiciare (….), s-a avut în vedere tocmai creșterea creanțelor acestor creditori, garantarea lor și votarea planului de reorganizare”, arată reprezentanții SNP Petrom. Pentru cineva care vine din afara sistemului economic, pare de neînțeles care este substratul reclamației. în esență, SNP Petrom spune că în acest fel acționarii și-au asigurat toate condițiile pentru ca planul de reorganizare propus de ei în privința Rafo să fie votat. Astfel, ei au preluat tot felul de datorii de la alte societăți, le-au trecut în contul lor, au avut grijă să aibă și garanții de la Rafo pentru aceste așa-zise creanțe, și în acest fel, pentru sumele imense pe care, chipurile, le au de recuperat au fost trecuți în categoria creditorilor privilegiați și a celor garantați. Așa se face că ei au avut drept de vot de două ori, chiar în defavoarea unor creditori ca Ministerul Finanțelor sau SNP Petrom, care chiar au de recuperat datorii reale de la rafinăria oneșteană.
Miza pentru care s-a recurs la o astfel de stratagemă este extrem de mare: planul de reorganizare propus de acționari care prevede fuziunea dintre Rafo și Carom, cumularea datoriilor celor două societăți și transformarea acestora în acțiuni către creditorii care așteaptă bani și nu hîrtii. Cum acționarii nu aveau garanția că principalii creditori ai Rafo, Ministerul Finanțelor și SNP Petrom vor fi de acord cu asemenea propuneri, ba dimpotrivă, acționarii și-au luat toate măsurile de siguranță pentru a asigura aprobarea planului de reorganizare. în opinia SNP Petrom, cel mai elocvent exemplu în acest sens îl constituie preluarea de către Faber Invest & Trade a creanței pe care o avea Carom la Rafo în sumă de aproximativ 4.000 de miliarde de lei chiar după ce judecătorul sindic a declarat insolvența Rafo.

Rafo sare la gîtul SNP Petrom

SNP Petrom tună și fulgeră împotriva acestor operațiuni efectuate de acționarii Rafo și are suspiciuni în privința modului de preluare a unor datorii de peste 7.000 de miliarde de lei. Pentru lămurirea acestei probleme, SNP cere judecătorului sindic să nu aprobe trecerea definitivă a acestor creanțe în tabloul definitv al creditorilor pînă nu se efectuează o verificare a acestor datorii pretinse de acționari de la Rafo în privința existenței și legalității modului de dobîndire a lor. în mod suprinzător, în apărarea creditorilor incriminați de SNP Petrom a sărit chiar Rafo, care spune că pîlngerea SNP Petrom este făcută cu rea credință și nu are alt scop decît închiderea Rafo și înlăturarea în acest fel a unui concurent serios de pe piața prelucrătorilor de produse petroliere. Mai mult, conducerea Rafo susține că SNP Petrom vrea să-și recupereze banii de două ori. Prima dată prin operațiunile de executare silită, pentru care are cinci dosare pe rolul instanțelor, și a doua oară prin înscrierea acelorași sume în tabloul creditorilor în dosarul de reroganizare judiciară. „în privința dosarelor de executare silită s-au purtat negocieri cu conducerea SNP Petrom și ar fi urmat să procesăm pentru ei petrol contra acestor datorii. Dar nu au mai făcut acut acet lucru. în fapt, SNP Petrom vrea să creeze societății noastre impedimente reale de funcționare, crearea posiblității de declarare a falimentului Rafo și scoaterea ei de pe piață ca unul din principalii concurenți. în aceste condiții, este justificat interesul nostru de a interveni pentru acești creditori. în plus, cererea este tardiv introdusă și nu înțelegem ce drept i-a fost încălcat lui SNP Petrom prin aceste preluări de creanțe”, arată conducerea Rafo, sub semnătura directorului general al societății, Paul Ivașcu. Conducerea Rafo se arată alarmată de posibilitatea ca judecătorul sindic să accepte cererea SNP Petrom de efectuare a unei expertize contabile în privința creanțelor pe care pretind acționarii că le au de recuperat. Aceasta nu s-ar impune pe motiv că Faber Invest&Trade a preluat o creanță de la firma internațională Vitol, iar în ceea ce privește datoria preluată de Faber de la Carom, Rafo nu are nimic de comentat.
Și pentru creanța pretinsă de VGB Oil există explicații. Conform conducerii Rafo, aceasta are la bază un contract de finațare încheiat în ianuarie 2003 pe baza căruia VGB Oil se obliga să asigure finanțarea aprovizionării cu produse petroliere a lui Rafo. Cît despre firmele lui Ovidiu Tender, conducerea Rafo susține că este dreptul oricărui om de afaceri să preia datorii ale altor firme cu o singură condiție: să anunțe acest lucru și lui Rafo, condiție pe care firmele lui Tender au îndeplinit-o. Judecătorul sindic se va pronunța asupra cererii SNP Petrom la începutul anului viitor. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!