Florin Dragomir, administratorul judiciar al Rafo Onești, și-a dorit cu ardoare pe vremea copilăriei un ponei. Dorința copilului, nu tocmai obișnuită pentru românii care se pot mîndri cu armăsari la tot pasul, dar foarte rar cu poneii, i-a fost indusă lui Florin Dragomir pe vremea cînd acesta încă mai putea viziona la televiziunea lui Ceaușescu filme americane. Așa a observat el că odraslele americane care se remarcau prin acte de cumințenie primeau în dar un ponei. Cei care i-au mers însă la inimă puiului de român au fost poneii negri cu coama blondă, extrem de apreciați de puștii de peste Ocean. „Visul meu s-a îndeplinit cumva parțial pe vremea adolescenței, cînd am avut posibilitatea să călăresc un ponei. Numai că nu mi s-a mai părut nimic atît de grozav și chiar m-am întrebat de ce mi-am dorit cu atîta ardoare un ponei cînd eram mic. Poate că dacă aș fi putut să-l călăresc cînd eram mic alta ar fi fost alta situația. în schimb, unul dintre visele care nu mi s-au îndeplinit este acela de a deveni pilot, deși eu am urmat cursurile Facultății de Aeronautică. Neșansa mea a fost că chiar în anul în care am intrat eu la facultate s-a desființat secția de pilotaj pentru că Ceaușescu a hotărît că acest privilegiu trebuie să revină numai militarilor”, a povestit Florin Dragomir. Peste ani, a uitat însă și de specializarea din facultate și a ales o cale nebănuită pe vremea lui Ceaușescu, aceea a administrării judiciare a firmelor cu probleme. (Mirela ROMANEȚ)ndeplinit este acela de a deveni pilot, deși eu am urmat cursurile Facultății de Aeronautică. Neșansa mea a fost că chia
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.