Ștefan RADU
Zilele trecute, un prieten m-a sunat și fără vreun „preaviz” m-a abordat cu expresia „Ce faci, minoritarule?”… Surprins, i-am cerut lămuriri. Așa am aflat că un consilier penelist de pe la Huși a înființat o organizație „etnică” a moldovenilor (după modelul UDMR sau al ceangăilor maghiari de pe Siret). Insul are proiecte mari în ceea ce privește „propășirea poporului moldovenesc”. Cred că-l bate gîndul să ceară autonomie pentru sărăcia lucie de pe Valea Prutului și, mîine, poimîine, ne vom trezi cu imn, steag și parlament local! Deocamdată am devenit – sau sîntem pe cale să devenim! – minoritari în țara asta. Nu că ar fi ceva rău. Constat că drepturile cele mai multe și mai diverse le au, în România, minoritarii. Să te ferească Dumnezeu să folosești în context negativ informații despre vreo etnie, despre lesbiene și homosexuali, despre adepții vreunei secte sau despre cei săraci cu duhul. Te alegi cu oprobiul public și vreo două, trei amenzi spre învățare de minte! în plus, dacă te declari minoritar intri în față la obținerea unor fonduri nerambursabile, ai rezervat locul în Parlament și poți cere protecția unor organisme internaționale. Păi nu-i bine? De ce să ne supărăm pe întîiul moldovean de la Huși, luptătorul pentru trezirea urmașilor cățelei Molda, sărac și cinstit pînă la moarte?
Ce ne facem, însă, cu Ștefan Cel Mare? Domnitorul cel sfînt tocmai a fost declarat cel mai mare român. Nu văd cum poți fi moldovean dacă-l excluzi din ecuație pe marele Ștefan. Bravii moldoveni ai noilor vremuri se pot trezi fără simboluri și ascendență demnă. Și-apoi, stînd și cugetînd, am ajuns la concluzia că nici eu nu sînt un moldovean sadea. M-am născut în Vrancea, din părinți vrînceni și din cîte am înțeles eu din „Miorița” aș fi diferit de vecinul „cel moldovean”. Dacă așa stau lucrurile, mă gîndesc să iau exemplu consilierului mai înainte amintit și să înființez o organizație etnică a vrîncenilor. Urmași aprigi ai Vrîncioaiei, ne declarăm independența peste cei șapte munți peste care întotdeauna am fost stăpîni. Avem portul nostru popular (dacă nu, îl inventăm!), avem folclorul nostru, datini și obiceiuri specifice și – în plus! – n-avem accent moldovenesc atît de pronunțat. Sîntem o altă etnie! Sîntem minoritari în sînul unei minorități și – în consecință – cerem și mai multe drepturi, toate pe măsura asupririi multiple pe care o suportăm nu doar din partea românilor, dar și din partea moldovenilor care nu ne recunosc identitatea culturală. Singura problemă pe care o identific în acest moment este tot Ștefan Cel Mare. De personajul acesta nu poți scăpa! A iubit-o pe Vrîncioaia și i-a făcut (cel puțin!) un copil, Petru Rareș, ajuns domn al Moldovei cu acte în regulă. Amestecul acesta de neamuri nu știu pînă unde a mers. Mă tem că unii vor folosi frumoasa poveste de dragoste pentru a nega rădăcinile sănătoase ale vrîncenilor. Este musai necesară, dacă se poate, înființarea unui institut național de cercetare a originilor etnice ale fiecărui individ. Românii – ca majoritari ce sînt! – au datoria de a plăti din buzunarele lor de asupritori toate aceste studii absolut necesare pentru trezirea poporului vrîncean din adormirea care i-a fost impusă! Și-apoi experiența acumulată poate fi aplicată în extinderea acestor cercetări. Să știm și noi dacă nu se poate declara autonomia unui cartier, sau a unei asociații de proprietari, ba chiar a unei scări de bloc. Un amic mi-a mărturisit că îl bate gîndul să declarea palierul pe care locuiește drept regiune autonomă. Trei dintre ceilalți patru vecini ai săi au spus că sînt dispuși să semneze un asemenea demers absolut european și democratic de nu se mai poate! Vom exersa starea de minoritar pînă în cele mai intime stadii posibile. Poate doar așa vom înțelege că, după 1 ianuarie 2007, am devenit, noi, românii (vrînceni, moldoveni, olteni, bănățeni etc.), o minoritate în Uniunea Europeană, parte a națiunii europene, cea care se naște sub ochii noștri. în acest context ar trebui să găsim un răspuns la întrebarea: „Și cu Ștefan Cel Mare ce facem?”…ganizație „etnică” a moldovenilor (după modelul UDMR sau al ceangăilor maghiari de pe Siret). Insul are proiecte mari în
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.