Animalele de casă, pacoste sau hobby?

Animalele de casă sau de companie devin, pentru cei mai mulți dintre noi, membrii ai familiei. Chit să sînt păsări, pisici, cîini sau alte neamuri de dobitoace. Asta nu înseamnă că toată lumea le agreează, ca să nu mai vorbim că nu de puține ori ele sînt îngăduite doar de dragul celorlalți membri ai familiei care s-au lovit în tagma iubitorilor de animale. Unul dintre aceștia este fără îndoială ministrul turismului, Dan Matei Agathon. „Îmi ajunge Dracula, care s-a dezvoltat împreună cu o întreagă industrie de artizanat. Nu am animale de companie pentru că nu aș ajunge să le văd decît o jumătate de oră pe zi și ar fi chinuite din acest punct de vedere. Mai demult am avut un motan, Manolescu, cu nume presestinat, care era pătrat și aproape nu se mai putea ridica. Ajunsese la un moment dat să ne recunoască mașina cînd veneam acasă și ne ieșea în întîmpinare. Cred că s-a îndrăgostit brusc și a fugit. În schimb, a fost o perioadă cînd fiul meu, Tudor, avea o întregă menajerie acasă: broaște țestoase, hamsteri, tot felul de animăluțe. Într-o zi, i le-am pus pe toate în brațe, iar el le-a redat libertatea. Nu cred că au pățit nimic”, ne-a spus ministrul turismului.

În schimb, procurorii băcăuani și-au cumpărat cîini ciobănești, fără să se vorbească între ei. De unde se vede treaba că au o genă comună care îi caracterizează, din moment ce pînă și animalele de casă și le iau din aceeași tagmă. Procurorul general de la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel, Vasile Alexandri, are acasă doi cîini. Unul ciobănesc mioritic și un malamut. „Mioriticul l-am cumpărat de la Vatra Dornei, iar malamultul l-a primit cadou fiica mea. Dintotdeauna am avut un cîine în casă. Nu-mi plac pisicile. Am încercat și cu un acvariu, dar eram alergic și eu, și copiii, așa că am renunțat la el”, ne-a spus procurorul general, neobișnuit cu astfel de interviuri. La fel de zgîrcit cu detaliile s-a dovedit a fi și prim procurorul de la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Bacău, Costică Popa. Și el are tot doi cîini acasă. Ambii, ciobănești germani. „Unul este mic și unul mare. Cel mic face patru luni și este foarte jucăuș. Cînd am timp, mă mai joc cu ei. Dintotdeauna mi-au plăcut cîinii, iar cînd eram copil, aveam tot felul de animale de casă. Am mai avut un doberman, dar am renunțat la el acum vreo trei-patru ani”, a încheiat Costică Popa. El n-a vrut însă să spună care a fost motivul pentru care a renunțat la doberman, dar tragem nădejde că nu a fost din cauza insubordonării, cunoscut fiind faptul că, după șapte ani, dobermanii sînt foarte greu de stăpînit. (Mirela ROMANEȚ)