Ascensiuni duhovnicești

Gestică și Simbolică

* Amintiri despre părintele Constantin Galeriu

în urmă cu doi ani de zile, pe 10 august, la o oră cînd cobora înserarea, pentru părintele Constantin Galeriu răsărea, din corola celor 85 de ani de viață finită, aurora vieții veșnice. Ceasul despărțirii de trup, deși a venit după o îndelungată și istovitoare suferință, nu i-a adus teama de moarte, deoarece părintele purta în suflet lumina învierii.
Părintele Galeriu era un duhovnic blînd, pătruns de evlavie, slujitor al Lui Dumnezeu și al Bisericii Lui, în toată vremea existenței sale. Avea un glas plin de căldură, care deschidea inimile credincioșilor, iar privirea îi era blîndă și smerită, atrăgînd atenția și admirația oricui. Ideile sale erau categorice, iar gestica mîinilor sale și a feței era atît de sugestivă, încît cuvintele nu mai aveau nevoie de nici o argumentație. Vorbea neezitant, singurul suport demonstrabil al predicilor sale fiind bunătatea, credința, înțelepciunea.
S-a născut la Răcătău – comuna Horgești din județul Bacău, pe 23 noiembrie 1918; a urmat școala primară în satul natal, apoi Seminarul „Sf. Gheorghe” din Roman, între anii 1930 – 1938 și Facultatea de Teologie București între anii 1938 – 1942. A fost hirotonit pe seama parohiei Podu-Văleni din județul Prahova, unde a deservit biserica parohială între anii 1943 – 1947, apoi – între anii 1947 – 1973 a deservit parohia „Sf. Vasile” din Ploiești, după care s-a transferat, odată cu obținerea titlului de doctor în Teologie, la biserica „Sf. Silvestru” din București. Din 1990 a fost numit vicar al Arhiepiscopiei București.
Ca soț și tată – fiind binecuvîntat cu patru copii – a fost o pildă pentru toți cei care l-au cunoscut prin deosebita sa rîvnă de a cultiva în familie moralitatea creștină și cea civică.
Profesor la catedra de Omielitică și Catehitică de la Facultatea de Teologie Ortodoxă București, părintele Galeriu s-a dovedit a fi un adevărat teolog și pedagog, insuflînd studenților săi smerenie și nevoință pe drumul duhovniciei. A ținut multe conferințe și este autor al multor cărți de teologie; a colaborat la nenumărate organizații sociale și culturale din țară, precum și internaționale, fiind cooptat membru în Comisia Națională UNESCO. Dintre lucrările sale teologice pot fi enumerate: „Jertfă și răscumpărare”, „Ortodoxia și sufletul românesc”, „Meditații la tatăl nostru și la Fericiri”, „Paștele în origine ortodoxă”.
Acesta a fost părintele Constantin Galeriu. Odată cu plecarea sa la cele veșnice, se alătură altor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române trecuți în rîndurile sfinților: Nicolae Steinhardt, Dumitru Stăniloaie, Visarion Puiu, Ilarion Argatu, Ilie Cleopa… Rămîne neuitată puterea părintelui Galeriu, aceea de a face posibilă cunoașterea profundă a ideilor sale prin gestica sugestivă a mîinilor – atunci cînd vorbea împreuna degetele ambelor mîini, în semnul binecuvîntării, astfel încît degetele alipite să simbolizeze literele I.I.C., .X.C., ceea ce însemna Iisus Hristos. Formularea prin concepte a învățăturii teologice era completată de simbolul mîinilor, de gestica feței, de susurul glasului, de flacăra înțelepciunii din priviri…!
Aurel V. Zgheran tă puterea părintelui Galeriu, aceea de a face posibilă

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!