Schimbarea la față, numită în popor și Preobrajenia sau Probojenia (denumire slavă a sărbătorii), e sărbătoarea schimbării la față a Domnului, în muntele Taborului, în fața ucenicilor Săi, Petru, Ioan și Iacov, și se sărbătorește pe 6 august.
E o sărbătoare ceva mai nouă decît celelalte praznice împărătești. Se pare că, la început, a fost aniversarea anuală a sfințirii bisericii zidite în secolul IV de Sfînta Elena pe locul de pe muntele Taborului, unde Domnul S-a schimbat de față. După unii, ea ar fi înlocuit o veche sărbătoare păgînă a zeiței Diana. Atît în Răsărit, cît și în Apus, serbarea începe să fie menționată în documente din prima jumătate a secolului V, de cînd avem cuvîntări festive în cinstea ei, de la patriarhul Proclu al Constantinopolului, patriarhul Chiril al Alexandriei și papa Leon cel Mare. O găsim indicată și într-un calendar liturgic local al Ierusalimului din secolul VII. În sinaxarele constantinopolitane și în alte cărți liturgice, manuscrise grecești, ea apare pe la începutul secolului VIII. Atunci, Sfîntul Andrei Criteanul ne-a lăsat o frumoasă predică festivă la această sărbătoare. Sărbătoarea s-a generalizat în tot Răsăritul pînă în secolul VIII, cînd Sfinții Ioan Damaschinul și Cozma de Maiuma compun imne pentru slujba zilei.
După alți scriitori, Schimbarea la față ar fi fost instituită în Răsărit de împăratul Leon Înțeleptul (secolul X), ceea ce trebuie înțeles în sensul generalizării oficiale a sărbătorii deja existente mai dinainte, care nu era însă sărbătorită pretutindeni, deoarece ea cădea în postul Adormirii Maicii Domnului.
În Apus, sărbătoarea Schimbării la față, deși celebrată sporadic încă de prin secolul VII, s-a generalizat mult mai tîrziu, prin hotărîrea luată de papa Calist III, drept mulțumire pentru izbînda oștilor creștine asupra turcilor la Belgrad, în anul 1456.
În această zi se aduc în biserici prinoase din struguri, se binecuvintează și se împart mîncăruri. În unele părți (Biserica rusă), în această zi se face în biserici și la cimitire pomenirea generală a morților și mai ales a eroilor morți pentru apărarea patriei.
În biserica armeană, sărbătoarea Schimbării al față se prăznuiește cu deosebită solemnitate. Cînd cade într-una din zilele de rînd din săptămînă, serbarea se amînă pe duminica viitoare, iar în ajun se postește. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns