• tineri din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii au venit aici să pătrundă tainele artei dirijorale • ei sînt instruiți de maeștrii Ovidiu Bălan și Robert Gutter
Tinerii Jaemi Loeb, Jason Tramm, John Cox, James Lee și Nancia D’Alimonte, Corneliu Olariu, toți din Statele Unite, Chris Chils (Anglia) și Shunichiro Naruyama (Japonia) au venit la Bacău să studieze arta dirijorală. N-au ales întîmplător acest oraș: aici pot lucra alături de maeștrii Ovidiu Bălan și Robert Gutter, din SUA. Ei au început pregătirile pe 17 iunie și își vor încheia cursurile pe 1 iulie.
I-am găsit, ieri dimineață, la Sala Ateneu. Erau foarte prinși de explicațiile celor doi dascăli. Programul nu e deloc lejer. În fiecare dimineață urcă pe scenă la ora 9.30 și lucrează fără întrerupere pînă la 13.00, iar seara, între 18.00 și 20.00, o iau de la capăt. Am reușit totuși să-i convingem să se rupă puțin din universul lor și să ne vorbească despre marea lor pasiune. În mijlocul tinerilor, cu o privire vioaie, l-am remarcat pe maestrul Gutter, care a vizitat și astă iarnă Bacăul. „Am făcut aceste cursuri cu șase institute din Bulgaria, Kiev și Catania. Din toate aspectele, aici, alături de Filarmonica din Bacău, este cel mai bine. La celelalte orchestre am întîlnit instrumentiști buni, dar flexibilitatea lor față de ceea ce fac studenții nu este la nivelul celor din Bacău. Adică, aici, așa cum li s-a spus instrumentiștilor, atunci cînd studenții dirijează prost, orchestra să cînte prost”, a spus maestrul Robert Gutter. „Chiar m-au întrebat cei din orchestră cum să cînte, iar eu le-am spus scurt: cum vă îndrumă dirijorul, așa să cîntați”, a adăugat și maestrul Ovidiu Bălan. „De fapt, întodeauna se aplică cuvintele lui Toscani: nu există orchestră slabă, ci dirijor slab”, a concluzionat Robert Gutter. În ce-i privește pe studenții din acest an, Gutter este de părere că „în cele cinci zile de cînd lucrează împreună, aceștia au făcut progrese considerabile în foarte multe direcții și cu toții se străduiesc să aplice disciplina pe care încercăm să le-o insuflăm”.
Toți studenții speră să ajungă dirijori de renume
Și studenții s-au arătat încîntați de ce au găsit la Bacău. După ce a studiat și a cîntat 15 ani la corn, Nancia D’Alimonte s-a hotărît să încerce să dirijeze. „Am fost optimistă de la început și, îndată ce am auzit orchestra, așteptările mele au fost depășite. În ceea ce privește predatul, a fost cel mai bun institut de dirijor. Oamenii sînt foarte grijulii, respectuoși față de toți și, dacă îți spun ceva negativ, este pentru a te ajuta să-ți îmbunătățești tehnica”, ne-a declarat ea.
Avîndu-l ca model pe Gustav Moller, John Cox a început și el să urce încet treptele acestei arte, după ce a fost saxofonist. „Am studiat ca suflător și, la un moment dat, am realizat că vreau să fac și interpretare complexă, nu doar ca suflător”, ne-a spus el. Cît privește orașul, John Cox și-a găsit cîteva clipe pentru a se plimba prin împrejurimi. „Am fost în parc, la piață, pe malul apei și am văzut un oraș tînăr, prietenos. Pare a fi un oraș foarte viu”, a spus John.
Și James Lee a avut doar cuvinte de laudă la adresa orchestrei din Bacău. „Sînt foarte răbdători. Sînt muzicieni extraordinari. Sînt minunați”, a afirmat el. Cît privește dorințele sale, James Lee și-a dori foarte mult să dirijeze la un festival de muzică contemporană, ceea ce înseamnă că în viitor l-am putea revedea la Bacău.
Chris Childs vine din Anglia și a explicat că „am fost în America de multe ori și am găsit oameni foarte generoși, care au tendința de a-i recompensa pe cei care muncesc foarte mult, și este foarte bine”. Avînd ceva experiență în spate, Chris Childs crede că este extraordinar să poți lucra cu orchestre profesioniste cum este și cea din Bacău. „Am venit aici împreună pentru a face un curs cu o orchestră profesionistă. Personal, am fost norocoasă să dirijez în Cehia, Bulgaria și România. Este foarte bine să fii cu oameni care nu vorbesc limba ta, să lucrezi cu ei, să te impui prin baghetă și să le expui prin muzică ceea ce trebuie să facă”, a explicat tînăra dirijoare.
Poveștile despre Dracula au ajuns pînă în Japonia
Sosit la Bacău din îndepărtata Japonie, Shunichiro Naruyama a auzit despre România încă din școala primară, grație poveștilor despre Dracula. „În Japonia poveștile despre Dracula sînt foarte renumite”, ne-a asigurat el. Cît privește dirijatul, deși conduce orchestre de cameră, Shunichiro este pesimist în privința unei eventuale situări la pupitrul unei orchestre profesioniste. „Am aflat de acest curs printr-un email de la Asociația Dirijorilor din SUA. Ocazii de a lucra și a dirija orcheste profesioniste sînt foarte greu de găsit. Mă gîndesc să plec din Japonia în altă parte și mă voi duce oriunde voi putea să studiez dirijatul”, ne-a asigurat el.
În cel privește pe Corneliu Olariu, el a plecat din Timișoara cu șase luni înainte de Revoluție. A ajuns în Los Angeles, unde avea un unchi, și a rămas acolo. A studiat mai departe la Universitatea din Long Beach (California) și a devenit profesor la o școală. A mai fost în România de trei ori pînă acum și n-a pierdut ocazia de a reveni și la aceste cursuri de dirijori, mai ales cînd a auzit că va avea ocazia să lucreze cu maestrul Ovidiu Bălan. „Am știu că voi fi pe mîini bune. Vreau să continui să învăț”, ne-a declarat el. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns