Blestemul amoniacului

Centrul Regional de Ecologie Bacău (CRE) atacă virulent Amurco și instituțiile de mediu cu atribuții în controlul și sancționarea societății pentru depășirile emisiilor de amoniac. „C.I.C.-ul (Amurco, Sofert – n.a.) este cel mai mare poluator din municipiul Bacău și figurează ca atare în toate evidențele județene, naționale și, nu în ultimul rînd, europene. De la deschidere și pînă în prezent, indiferent de proprietar, regim politic sau context economic combinatului ne sufocă în fiecare zi, apropiindu-se mai mult sau mai puțin de pragul limită admis și de multe ori depășind această valoare”, spune coordonatorul CRE, Gabriel Grițcu. Acesta face referire și la afecțiunile provocate de expunerea prelungită la amoniac, dar și la indiferența instalată în rîndul băcăuanilor, obișnuiți deja cu poluările de la Amurco. „Băcăuanii s-au obișnuit să înghită amoniacul, discută pe la colțul străzii, dar nu au exprimat niciodată un punct de vedere sau un protest public. Deși literatura medicală asociază o serie întreagă de afecțiuni cu poluarea cu amoniac, poluatorul nu a recunoscut niciodată acest fapt. Mai mult, pretinde că băcăuanii trebuie să demonstreze prin studii științifice poluarea și efectele ei. Nu știm dacă Direcția de Sănătate Publică deține statistici cu privire la incidența afecțiunilor determinate de expunerea prelungită la amoniac sau dacă se poate demonstra științific că băcăuanii bolnavi datorează acest fapt instalației de uree din curtea combinatului. E absurd să numărăm cîți ne-am îmbolnăvit sau să așteptăm să ne îmbolnăvim și mai mulți ca să cerem să se ia măsuri”. Gabriel Grițcu mai spune că un alt argument dat de cei care vor să continue activitatea și implicit poluarea este acel plan de conformare. Coordonatorul CRE susține că pentru conformare costurile sînt extrem de mari și nu vor fi făcute niciodată, iar planul a fost acordat pentru a mai asigura funcționarea pentru cîțiva ani, ceea înseamnă bani în plus în buzunar pentru proprietar. „Ca membru al UE, statul român va plăti amenzi deosebit de mari (Polonia plătește un milion de euro pe zi) pentru astfel de poluatori, deci sigur combinatul va fi închis. Se discută des despre performanțele economice ale combinatului. Deși nu înregistrează profit, ba mai mult are diverse datorii, combinatul este atractiv. Știm că șpaga pentru licitații a fost de 50.000 euro. înseamnă că totuși pentru proprietar valorează ceva. Ne permitem să speculăm că platforma chimică este folosită în speculații financiare și nu producția este scopul principal”, mai arată Grițcu. Coordonatorul CRE acuză și Agenția de Protecție a Mediului, care acordă mereu autorizații pentru Amurco, chiar în condițiile în care se știe că problemele nu vor dispărea, iar societatea va continua să polueze. „Din punct de vedere social, poluatorul afirmă că închiderea instalației de uree care poluează peste 200.000 de oameni ar lăsa fără serviciu angajații de la instalație. Din experiența ultimilor ani am văzut că oamenii de afaceri și politicienii au lăsat pe drumuri sute de mii de români atunci cînd interesul lor financiar a cerut-o. Deși recunoaștem că acest fapt este o problemă, considerăm argumentul ca ipocrit. Și nu credem că exagerăm cînd punem în balanță locul de muncă al celor cîteva zeci de oameni și sănătatea a 200.000”, mai arată Grițcu. Acesta își îndreaptă acuzele și împotriva partidelor politice care nu manifestă nici un interes real față de problemele de mediu. CRE își propune ca în perioada următoare să înceapă acțiuni de sondare a opiniei publice și de informare, care vor constitui bazele unei campanii a cărei finalitate este oprirea poluării cu amoniac.

Istoric al poluărilor recente

Numai în 2006, Amurco și-a trecut în palmares nu mai puțin de nouă poluări. Nicolae Bălcescu, Metro, sediul Agenției Județene de Protecție a Mediului, Billa, Orizont, Liceul Economic sînt doar cîteva zone în care mirosul puternic de amoniac i-a sufocat pe locuitori. Din toate aceste zone s-au prelevat probe din care au rezultat depășiri ale concentrației maxime admise de 0,3 mg/mc. Cele mai spectaculoase poluări s-au înregistrat în noiembrie și decembrie 2006, cînd emisiile de amoniac au fost și de șapte ori mai mari decît limita admisă. în decembrie, chiar în perioada sărbătorilor, probele au relevat o valoare a emisiilor în zona Metro de 1,52 mg/mc. Atunci au fost luate 10 probe din diferite zone ale Bacăului, iar toate analizele au fost cu depășiri. Mai multe persoane au reclamat în acea zi că expunerea la amoniac le-a provocat o stare de rău, care în unele cazuri a ajuns pînă la leșin. Recordul a fost însă bătut în noiembrie, cînd s-a înregistrat cea mai mare valoare din 2006, de 2,06 mg/mc. în anul 2005, Amurco ne-a intoxicat de șapte ori, iar cea mai mare valoare a concentrațiilor, de 1,6 mg/mc, s-a înregistrat în septembrie, „într-o perioadă de calm atmosferic, cînd e cel mai mare pericol și cînd Amurco nici nu ar trebui să pornească instalația de uree, însă această măsură va fi inclusă în noua autorizație integrată de mediu”, după cum anunță Corina Pricope, director Agenția Județeană de Protecție a Mediului. Cele mai multe poluări au fost nevoiți să suporte băcăuanii în 2004. 11 la număr. Depășirea cea mai mare a fost atinsă în luna iulie, în zona Izvoare, la Rombet. Aceasta a ajuns la o concentrație de 1,9 mg/mc. Pentru toate aceste abateri, Amurco a trebuit să scoată din buzunar pentru plata amenzilor aplicate în ultimii trei ani o sumă de peste două miliarde lei. Sancțiunile date de Garda de Mediu în 2004 s-au ridicat la 650 de milioane, iar în 2005, de 695 de milioane. Cea mai mare valoare a amenzilor, de 725 de milioane, s-a înregistrat anul trecut.

Vinovat pentru poluări este amplasamentul

Directorul combinatului, Laurențiu Hotea, spune că toate acuzele
îndreptate către Amurco de cei de la CRE sînt complet nefondate, iar
conducerea societății este întru totul interesată să investească și să
modernizeze instalațiile. „Numai anul trecut, am investit 70 de
miliarde lei vechi, bani cheltuiți pe lucrări din care jumătate au fost
investiții pe mediu. Cine băga asemenea sume dacă mergea pe
ideea de închidere a combinatului?”, întreabă, revoltat, Laurențiu
Hotea. Acesta spune că s-a terminat o primă etapă din lucrările la
fabrica de uree, o parte din instalațiile de absorbție atmosferică,
lucrări de reabilitare a fabricii, s-au achiziționat utilaje care au mărit
randamentul instalației, un turn de răcire și s-a schimbat catalizatorul
de sinteză amoniac, numai această ultimă investiție ajungînd la
360.000 dolari. Hotea mai spune că nimeni nu s-ar fi angajat să
respecte un plan de conformare care cuprinde alte investiții în
valoare de 2,5 milioane euro, dacă nu ar fi fost hotărît să redreseze
combinatul. „în 2010, cînd se termină această perioadă de tranziție,
va fi o funcționare mult mai eficientă mai ales din punct de vedere al
impactului asupra mediului care va fi de 10 ori mai scăzut. Noi
sperăm chiar ca la sfîrșitul anului viitor să rezolvăm o mare parte din
problemele de mediu. Acum, știți, noi nu putem garanta că vom
realiza ce ne-am propus, dar putem spune că ne dorim să mărim
capacitatea fabricii de amoniac și uree și să modernizăm combinatul
pentru reducerea impactului asupra mediului”, mai spune Laurențiu
Hotea. în ceea ce privește poluările tot mai dese, fenomenul este pus
de cei din conducerea Amurco mai mult pe seama condițiilor meteo,
dar mai ales a amplasamentului combinatului. Iar pentru cea din
urmă problemă nu e de vină decît proiectantul! „Amplasarea s-a ales
prost. Dacă era cu 2-3 kilometri mai la vale, alta ar fi fost situația. De
aceea am și contestat toate amenzile primite. Poluările nu s-au
datorat unor greșeli, probleme de funcționare sau cauze care
depindeau de noi. Au fost din cauza amplasamentului, iar de vină e
proiectantul. Apoi, toate problemele apar pe fondul unor fenomene
climaterice specifice – calm atmosferic, dublat de inversiunea termică,
ceață naturală sau artificială, cum e cea produsă de groapa de gunoi,
pe fondul acestora apar poluările”, explică directorul combinatului.
Hotea mai spune însă că toate aceste aspecte au fost de multe ori
înțelese și de cei de la Garda de Mediu, dar și de Agenția de Protecție a Mediului Bacău.

Cînd aud de Amurco, șefii instituțiilor dau în bîlbîială

Felul în care reacționează autoritățile cu atribuții în protecția mediului cînd aud de Amurco demonstrează fie că în jurul acestei probleme este o totală ceață, fie că încă nu s-au găsit soluții ori că aplicarea lor depășește puterile instituțiilor în domeniu. Șovăielnici și cu oarece temeri în glas, directorii celor două Agenții de Mediu (județeană și regională) se feresc să dea verdicte clare. A fost poluare, deci Amurco nu a respectat una sau multe măsuri din vechea autorizație? Există șanse, în condițiile date și știute de autorități, ca noua autorizație integrată de mediu să schimbe situația de la Amurco și să oblige societatea să reducă emisiile de amoniac sau istoria se va repeta, iar poluatorul va continua să intoxice populația, preferînd să încaseze amenzi decît să investească masiv și eficient? De ce nimeni nu a reușit pînă acum să clarifice această problemă, iar firma continuă să polueze, în ciuda tuturor măsurilor dispuse? Sînt întrebări la care am primit, invariabil, același răspuns. Amurco a obținut, în urma negocierilor de la Bruxelles, o păsuire pînă în 2010. Interval în care societatea are timp să investească, dar și să polueze. Așa cum a făcut-o și pînă acum, deși funcționează totuși pe vechea autorizație care prevede reducerea poluării. Pentru omul de rînd este foarte clar. A fost poluare, deci măsurile impuse au fost încălcate. Conducerile instituțiilor de mediu nu folosesc însă aceeași logică. Aici lucrurile sînt mai complicate și undeva pe la mijloc. Adică s-au încălcat și nu prea măsurile din autorizație. „E greu să spun. Au o perioadă de tranziție aprobată la Bruxelles pînă în 2010. Ei nu trebuie să depășească nivelul maxim de 0,3 mg/mc. Au depășit, așa e. Da, au încălcat măsurile din vechea autorizație. Dar… Garda de Mediu poate, în funcție de depășiri și frecvența acestora, să hotărască chiar și închiderea combinatului. însă Amurco urmează să facă investiții. Acum, știți, și situația meteo e defavorabilă uneori, pe timp de ceață nu se poate face dispersia gazelor”, conchide, pînă la urmă, Corina Pricope, directorul Agenției Județene de Protecție a Mediului. „Nici pe vechea autorizație nu au voie să polueze. însă dacă există poluare nu înseamnă neapărat că s-au încălcat măsuri, ci poate fi și din cauza neatenției unui om care exploatează instalația. E delicat. Au fost și oameni penalizați care nu și-au făcut datoria”, arată Iulian Movilă, directorul Agenției Regionale de Protecție a Mediului. El susține însă că există echipe mixte formate din reprezentanți de la Garda de Mediu, specialiști de la Agenția Regională și cea Județeană de Protecție a Mediului care verifică modul în care se respectă măsurile din planul de conformare și fac acte pe care le comunică la București. „Nu dă posibilitatea la prostioare, implică inclusiv cheltuieli financiare din partea unităților economice”, dă asigurări Movilă.

Proces pierdut din cauza lipsei acreditării laboratorului APM

Cu sau fără „prostioare”, situația nu e chiar atît de simplă și clară cum vor să dea impresia șefii de la cele două instituții de mediu. Povara pentru rezolvarea, eventual închiderea combinatului, pare să fie lăsată exclusiv pe umerii celor de la Garda de Mediu. Din păcate, tocmai aceștia se simt cei mai neajutorați, legați de mîini și de picioare. Lipsa unor dotări elementare la nivelul Agenției Județene de Protecție a Mediului sau a unui simplu act de acreditare a laboratorului care face prelevările de probe și măsurătorilor sînt portițe care îi dau poluatorului și curaj să persiste în încălcarea prevederilor de conformare, dar și cîștig de cauză în instanță. Pentru că trebuie spus că o bună bucată de vreme în urmă, fostul Sofert nici măcar nu recunoștea că a poluat și își făcuse un obicei din a contesta amenzile aplicate de Garda de Mediu. Numai în 2005, Amurco a contestat trei amenzi aplicate în aceeași lună, cînd s-a înregistrat o poluare atmosferică foarte puternică. Procesele sînt de durată, uneori se întind și pe doi ani, și astfel poluatorul cîștigă timp. „Are șansa să o lungească mult, iar după doi ani suma pe care trebuie să o suporte ca amendă nu mai reprezintă nimic mai ales că nu se calculează dobînzi de întîrziere”, arată Traian Ambrozie, comisar la Garda de Mediu Bacău. Pe de altă parte, Amurco mizează și pe lipsa dotărilor de la nivelul Agenției Județene de Mediu cînd contestă amenzile și se adresează instanței. La acest moment, instituția nu dispune de stații de monitorizare permanentă care să ofere probe pentru toate poluările accidentale. Chiar acum cîteva zile, Amurco a scăpat nesancționat chiar dacă emisiile de amoniac s-au simțit pînă în zona centrală. Și asta pentru că oamenii nu au fost „pe fază” ori s-au săturat să tot trimită sesizări la Agenție iar fără sesizări nimeni nu pleacă în teren să ia probe. Pînă au auzit cei de la APM de poluare și pînă au recoltat probe, nivelul emisiilor era deja sub cel maxim admis. Astfel de poluări nesesizate de oameni nu ar mai rămîne nedescoperite și nesancționate dacă APM ar dispune de stații de monitorizare permanentă cum era cea de la Tic-Tac care nu mai funcționează din 2005.

Laboratorul-problemă

O altă problemă este cea a laboratorului APM, care nici pînă la ora actuală nu a fost acreditat de un organism național sau internațional, deși ordinul a fost emis încă din 1998. Cei din conducerea agențiilor de mediu susțin că nu e vorba decît de o hîrtie pe care trebuie să o obțină, însă este foarte clar că un judecător „obtuz” poate da cîștig de cauză Amurco doar pentru lipsa unui simplu act care să ateste că laboratorul este acreditat. în fapt, chiar s-a întîmplat ca Garda de Mediu să piardă în fața Amurco din acest motiv. „Da, am avut probleme din această cauză. Au fost date trei amenzi pe care Amurco le-a contestat și a reclamat în instanță lipsa acreditării laboratorului APM. Am pierdut prin 2005 un proces din această cauză, cu sentință definitivă. Problema e cunoscută, am adus la cunoștința Gărzii Naționale și ni s-a promis că se va rezolva. Mereu s-a pus problema banilor. Nu ar costa chiar așa de mult, însă se dorește acreditarea la nivelul întregii țări. Practic, de la noi s-a aflat în toată țara de această lipsă a acreditării, pentru că la noi au fost mereu probleme cu amenzile date pe poluări accidentale și contestări. în 2005 a fost dificil, pentru că vechea conducere de la Amurco pur și simplu nu recunoștea nimic. Situația s-a mai schimbat o dată cu noua conducere”, spune Titi Secară, comisarul șef al Gărzii de Mediu Bacău. Conform directorului Agenției Județene de Protecție a Mediului, Corina Pricope, în cel mult două luni se va obține și acreditarea laboratorului. „Sîntem în proces de acreditare. Am contractat o firmă de consultanță și a venit un auditor de la București. Cînd vom avea acreditarea nimeni nu va mai putea contesta analizele. De fapt, nici acum nu pot fi contestate, pentru că aparatura este verificată metrologic și e funcțională. Dar e așa, cum să spun, ultima gură de oxigen pentru Amurco. Dar odată cu acreditarea și cu amplasarea stațiilor de monitorizare permanentă care vor fi puse în funcțiune tot din acest an, Amurco nu va mai scăpa”, dă asigurări Corina Pricope. Directorul APM spune că întîrzierea acreditării laboratorului nu s-a datorat doar lipsei de fonduri ci și ca urmare a reorganizării instituțiilor de mediu cînd nu se știa unde vor rămîne laboratoarele.

Lipsă de implicare din partea populației

în ciuda sutelor de sesizări pe care le trimit instituțiilor de mediu de la prima „mireasmă” de amoniac, oamenii nu vor să se implice mai mult în această problemă care îi afectează lună de lună și uneori zile întregi la rînd. La ultima dezbatere publică ce a avut loc în urmă cu aproximativ două luni și a avut în prim-plan poluările de la Amurco și măsurile de stopare a fenomenului, nu au participat decît instituțiile publice. „Deși s-a afișat la asociațiile de proprietari, la primărie, la sediul Agenției, s-a dat anunț în ziare, nu a venit nimeni. Cred că încă nu este foarte dezvoltat acest spirit al românilor că au dreptul la opinie, crede Iulian Movilă, directorul Agenției Regionale de Protecție a Mediului. Noi sîntem acum în ultimele zile cînd mai putem primi observații care să ne ajute în luarea deciziei de emitere a autorizației integrate de mediu. Pînă acum însă nu am primit niciuna”. „Oamenii ar trebui să participe și la dezbateri, să fie conștienți că depinde și de ei și să vină să-și spună punctul de vedere, nu doar să pună mîna pe telefon cînd simt miros de amoniac”, spune și directorul Agenției Județene de Mediu, Corina Pricope.

casetă

Astmaticii pot muri sufocați

Consecințele inhalării amoniacului din aerul pe care îl respirăm pot
fi nefaste mai ales pentru unii suferinzi de anumite afecțiuni.
„Amoniacul este un gaz iritativ. El are repercusiuni asupra
persoanelor cu afecțiuni respiratorii. Pentru cei cu astm bronșic
este foarte periculos deoarece este posibil să provoace criza de
astm. Dacă bolnavul mai este și cardiac, riscul este chiar de a
deceda. Apoi, accentuează fenomenul de bronșită la copii. Și cei cu
enfizem pulmonar vor avea dificultăți în respirație iar în cazul celor
cu pneumonie ori cu o altă boală respiratorie aceasta poate deveni
agresivă sub influența amoniacului”, ne-a declarat doctorul Marin
Buștuc, director adjunct al Autorității de Sănătate Publică (ASP)
Bacău. Dar, deși aceste efecte asupra sănătății sînt incontestabile, culmea, legislația sanitară actuală prevede sancțiuni în asemenea cazuri de-a dreptul hilare. „Noi nu putem da amenzi decît între 6 și 20 milioane lei vechi. Și dacă plătește în 48 de ore, atunci va achita
jumătate din minim, adică 3 milioane lei. Este jenant să dăm o
asemenea sancțiune, așa că de fiecare dată am lăsat Garda de
Mediu să sancționeze societatea pentru că în domeniul mediului
amenzile sînt mult mai mari astfel că au un impact mult mai
puternic. Și apoi, noi nu mai facem determinări ale gradului de
poluare ci numai Agenția de Mediu”, ne-a spus doctorița Dana
Marcu, șefa Inspecției Sanitare de Stat din cadrul ASP Bacău.
(Elena ȚINTARU)

casetă

Muncitorii Amurco sînt la adăpost

Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) a verificat în două rînduri
anul trecut respectarea de către Amurco a normelor privind
sănătatea și securitatea salariaților. Potrivit spuselor inspectorilor,
ultimul control, efectuat în septembrie 2006 în urma unui accident
de muncă mortal produs în incinta societății, a indicat că Amurco
asigura angajaților echipamentul individual de protecție și alte
condiții de protecția muncii. (Alin LEANCĂ)

casetă

Fuga de presă

în ceea ce-i privește pe cei de la Amurco, un lucru este clar: evită cît de mult pot să facă declarații în presă. Miercuri, nici un director nu a fost de găsit pentru o discuție pe marginea acuzelor lansate de CRE și a investițiilor propuse. Programul celor din conducere, așa cum ne-a informat secretara, este pînă la ora 15.00, iar numerele de mobil sînt ținute la secret. Nu atît de bine pe cît ar vrea cei de la Amurco. Ieri, l-am contactat pe mobil pe directorul combinatului, Laurențiu Hotea. Foarte surprins că i-am aflat numărul de mobil, acesta ne-a spus că nu poate vorbi pentru că se află în trafic și ne-a închis pur și simplu telefonul în nas. L-am lăsat cîteva ore să rezolve problema cu traficul și am revenit cu un telefon. De această dată, directorul combinatului ne-a spus că nu poate vorbi cu noi decît a doua zi, sau în jurul orei 19.30. El a dovedit că nu poate înțelege rigorile unui cotidian, fiind ferm convins că orice articol poate fi amînat. (Cătălina CHIFU)

raster

Rezultatul ultimului control la Amurco se lasă așteptat

După mai bine de două zile de la ultima poluare produsă de Amurco,
Garda de Mediu – Comisariatul Județean nu a reușit să finalizeze
actul de control și să stabilească sancțiunile ce se impun pentru
depășirea concentrației maxime admise. Deși emisiile provenite de la
Amurco nu au depășit decît de 2,5 ori nivelul admis (în condițiile în
care s-au înregistrat anul trecut și valori de 7 ori mai mari) Garda de
Mediu pare hotărîtă acum să facă un control mai minuțios la
instalațiile fostului Sofert. Control care după două zile și jumătate nu e
încă finalizat. Pe 10 ianuarie, cînd Amurco ne-a servit porția de
amoniac, reprezentanții Gărzii de Mediu au amînat verificările pe
motiv că directorii își terminaseră programul și nu mai erau în
combinat, după cum ne-a declarat comisarul Traian Ambrozie. A
doua zi, pe 11 ianuarie, inspectorii au luat la puricat instalațiile, dar
nu au putut încheia actul de control pe motiv că directorul
combinatului, Laurențiu Hotea, care are dreptul să-și expună punctul
de vedere și eventuale obiecțiuni vizavi de sancțiuni, era la București.
Vineri, directorul Amurco a fost în Bacău, a stat de vorbă și cu
reprezentanții mass-media, însă cei de la Garda de Mediu tot nu au
reușit să finalizeze actul de control și să dea publicității rezultatele
verificărilor. La ora 17.30, inspectorii încă se mai aflau la discuții cu cei din combinat. „Sînt discuții, bănuiesc că cei de la Amurco nu-s tocmai de acord, fiind vorba și de sancțiuni. încă se verifică parametrii, registrele, modul de funcționare a fabricii, date care trebuie corelate cu ce s-a prelevat pe teren. La instalații încă nu s-a găsit nimic”, ne-a declarat comisarul Traian Ambrozie. (Cătălina CHIFU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!