Cadența europeană

Romulus Dan BUSNEA

Ne mai despart doar trei zile pînă la mult-mediatizata aderare a României la Uniunea Europeană. Un pas important, un pas istoric de care va ține destinul României în viitor; sau – așa cum spunea fostul ministru al finanțelor, Ionuț Popescu, Europa 2007 va însemna „o cotitură, un nou capitol în manualele de istorie a României. Nu e o exagerare; România cedează o parte din suveranitate (da, așa se va întâmpla!) și primește în schimb o nouă tablă de valori pe care se angajează să o respecte. Intrăm într-o cadență cum n-am fost obligați să ținem. Reguli bugetare, reguli în abatoare, în organizarea licitațiilor, în angajarea salariaților, în tăiatul porcilor sau în mărimea castraveților vînduți. Toate acestea nu vor mai fi stabilite la București. Intrăm în liga mare, în divizia campionilor. Vom deveni parte al unuia dintre polii puterii economice mondiale. Vom trăi mai bine, dar nu imediat. și nici nu vom beneficia cu toții din același moment. Pentru unii dintre români, anul 2007 ar putea fi unul al deznădejdii, își vor pierde slujbele sau le vor falimenta afacerile. Vor fi un fel de jertfă pentru binele celorlalți, mult mai mulți”.
Am extras acest citat și vor mai apărea altele cîteva tocmai pentru a scoate în evidență însemnătatea și implicațiile pe care momentul aderării le va aduce cu sine din 2007. Este, de asemenea, important să ținem cont de aceste sublinieri și previziuni ale specialiștilor pentru că acestea vor fi, pentru viitor, puncte de reper ale vieții de zi cu zi ale românilor. Interesantă este și poziția actualului ministru de finanțe, Sebastian Vlădescu, destul de rezervat pînă acum, dar care într-un amplu interviu acordat unei publicații de specialitate (revista „Capital”) a reușit să prezinte într-un mod obiectiv și realist situația economică actuală, ca și perspectivele acesteia în planul integrării imediate. Privitor la creșterea economică, Sebastian Vlădescu afirmă că noi, românii, ne dezvoltăm ca să avem mai multe televizoare color, mai multă bere și mai bună, să avem mai multă carne, să circulăm pe drumuri mai bune, să apucăm să mergem chiar și la spectacole, iar pensionarii să scape de grija că nu au cu ce să își cumpere medicamentele. Pentru asta românii se dezvoltă. „Nu încălzește pe nimeni 7 la sută creștere economică. Mama nu înțelege asta. A, înțelege dacă poate să își cumpere mai multă cafea, mai multă carne, sau dacă poate strînge să ia o mașină pentru copil. Mottoul nostru asta înseamnă, lucruri foarte palpabile, dar făcute în condițiile în care nu aruncăm totul în aer”, a spus ministrul de finanțe. În privința previziunilor, Sebastian Vlădescu nu încearcă să ne înfățișeze drumul european ca fiind poleit cu aur. După părerea sa, cu excepția faptului că România va fi, din punct de vedere administrativ-birocratic, de la 1 ianuarie 2007, membru cu drepturi depline, românii nu trebuie să se aștepte la schimbări radicale în viața de zi cu zi. România va investi enorm în următorii 10 ani: în drumuri, în autostrăzi, în căi ferate, în spitale, în școli, în tehnică militară, în stadioane. Cei mai mulți bani vor veni, în continuare, nu de la Uniune, cum s-ar putea crede, ci de la buget. Ministerul Transporturilor va investi, spre exemplu, în 2007 și 2008, două-trei miliarde de euro pe an pentru drumuri naționale, autostrăzi și căi ferate, bani de la buget! De la UE va primi doar 600 de milioane pe an!” Poate că cea mai relevantă dintre aprecierile ministrului pare să fie cea legată de productivitatea muncii și performanța economică în România la nivelul Uniunii Europene. Astfel, la nivelul următorilor 10 ani, România tinde, conform celor spuse de ministru, să atingă media europeană. Asta, ca medie. „Pentru că Bucureștiul, spre exemplu, este foarte aproape de media europeană. Mediile sînt foarte înșelătoare. ÎN MEDIE, TOȚI TRĂIM BINE; ÎN FAPT, CEI MAI MULȚI O DUC PROST. Acum, România, din multe puncte de vedere, nu este o țară europeană. Foarte mulți din afara țării s-au mirat cum funcționează o țară ca România, care are 40% din populație în agricultură, care are mai mulți pensionari decît forță de muncă angajată, avînd impozite încasate din agricultură aproape de zero – o zonă total nefiscalizată – și avînd o economie cu gradul de dezvoltare tehnică pe care l-am căpătat după marile performanțe din <>. Cetățeanul român este sărac și consumă puțin, după standardul european. Noi pornim de la foarte de jos. Dacă nu recunoști de unde ai plecat, e foarte greu să-ți stabilești ținte tangibile. E foarte ușor să dai din gură și să promiți. Economia are niște reguli foarte precise de funcționare, iar noi încercăm să ne mișcăm în cadrul unor limite bine stabilite.” În privința salariilor românilor, domnul ministru a mai apreciat că acestea se vor apropia de media europeană abia în 2016, pensiile urmînd a se majora cu 21% în primul an în care vor fi membri ai UE, iar taxele și impozitele principale vor fi menținute în următorii ani. Cu toate acestea, 82 de proiecte de lege așteaptă să fie discutate și votate de membrii Parlamentului. Mai mult de jumătate din ele au o legătură strînsă cu economia, finanțele sau dezvoltarea infrastructurii. Aceasta se datorează crizei politice care ne sufocă de ani de zile. România este așteptată de către Uniunea Europeană, pentru că ea poate aduce valoare în spațiul comunitar, și asta în primul rînd pentru că cele peste 20 de milioane de locuitori vor reprezenta, după Polonia, o a doua piață europeană ca mărime dintre țările foste comuniste. Vorbim aici și de o piață plină de oportunități pentru mediul de afaceri, în tot felul de domenii, de la cel imobiliar, retail, IT și pînă la cel bancar și cifrele o demonstrează. Numai în 2005, investițiile străine directe în România s-au ridicat la peste 4,4 miliarde de euro”. La precedentul val de aderare, din 2004, s-a vorbit de costurile lărgirii, dar costul real al integrării celor 10 noi membre s-a dovedit destul de mic. Conform statisticilor, factura plătită de Bruxelles pentru integrarea 2004-2006 a fost puțin peste 27 de miliarde de euro, sau 0,08% din PIB-ul total al Uniunii, adică în jur de 22 de euro de persoană pe an. Așa cum observa un reputat analist economic – „cei 10 noi membri urmau să contribuie cu 15 miliarde de euro la bugetul comunitar, dar și să ofere oportunități de neegalat: 75 de milioane de noi consumatori și o forță de muncă bine pregătită și ieftină. Aceleași oportunități le oferă astfel și România, primită la Bruxelles sub formă de turtă dulce. Exact ca-n povestea fraților Grimm. Acum rămîne, însă, de văzut cine și cît de rea e vrăjitoarea”.in punct de vedere administrativ-birocratic, de la 1 ianuarie 2007, membru cu drepturi deplin

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!