Călugărițe la iarmaroc

Atmosfera weekendu-lui trecut poate fi încadrată cu succes în definiția populară a bîlciului. Dacă pe vremuri mergeam la iarmaroc, mîncam dulciuri și ne dădeam în niște scrînciobe improvizate, acum toate par a se fi mutat la oraș mutat la «oraș». Toată distracția a început vineri seara, cînd băcăunii, cu mic, cu mare, s-au adunat în centrul orașului, pe singura porțiune de iarbă rămasă. Prin miros de carne prăjită, scrînciobe și muzică, fiecare mergea în recunoaștere. Atracția serii pentru adolescenți a reprezentat-o scrînciobele. Pentru doar 50.000 lei puteai, pentru două minute, să încerci senzații tari. Cei care au preferat să rămînă cu picioarele pe pămînt au avut cu ce se delecta. Dacă băieții își măsurau puterea pumnului pentru 5000 lei, copii se jucau în trambuline gonflabile sau participau la jocuri de îndemînare. Pentru gurmanzi, oferta era aleasă, dar mai ales diversificată. Cîrnați, mici, bere, must și frigărui puteai găsi la fiecare tonetă, ba în unele locuri puteai să le achiziționezi și cu bonuri de masă.
Negustorii prezenți s-au întrecut în oferte care mai de care mai tentante. Puteai să îți achiziționezi pînă și haine, geci de «piele» la 200.000 lei. Rromii prezenți și-au adus obiecte specifice stilului gipsy, bijuterii, inele, salbe și, să nu uităm, obiecte de olărit. Specific țărănesc erau obiectele din lînă, cu aer ciobănesc, căciuli, veste, căni, obiecte din lemn.
Șocant era însă să constați că prin miros de carne prăjită, floricele și rîuri de bere, răzbătea subtil un miros de tămîie. Da, la iarmaroc veniseră și călugărițele cu icoane, mătănii și cărți religioase.
Și cum dintr-o seară de bîlci nu putea lipsi muzica, aceasta a fost din belșug. «Numai eu știu să mă mișc pentru tine» sînt vesurile unei trupe care a făcut deliciul publicului. Cu nume sugestiv (Ispita), dansînd din buric și îmbrăcate sumar, fetele au mutat publicul masculin în primul rînd. Au fost, însă, și alte păreri: «Cîntă live numai cînd vorbesc», cuvințele ieșite de pe buzele Dianei D. Pe scenă au urcat apoi, 3SE, VH 2, iar băieții de la Holograf au fost cei care au încheiat seara.
Tinerii, obosiți după prima zi de festival, căci voia bună nu se ține cu gîtul uscat, și, oricum, berea era din belșug, au răspuns apelului și în cea de-a doua zi, respectiv sîmbătă. Și în această zi, ofertele culinare și cele comerciale au rămas neschimbat, muzica fiind cea care trecuse în alt registru. Cei prezenți devreme au putut audia un concert Fuego. La lăsarea serii au căntat Marfar, Mircea Baniciu și Vladi Cnejevici, care au destins atmosfera pentru iubitorii de folk. A urmat Proconsul, care prin concertul lor au oferit îndrăgostiților momente de liniște.
Punctul culminat al serii a fost reprezentat prin concertul celor de la Vama Veche. Publicul era extaziat încă dinaintea urcării lor pe scenă. Apariția formației a stîrnit și mai multe țipete, căci s-au lăsat așteptați aproximativ un sfert de oră. Prezența muzicii lor amintea de spiritul Vămii, care parcă striga tuturor «Orașul ne-a nenorocit / Hai să ne mutăm la mare, / O țară de orașe goale». Vamaioții aflați la concert mai că și-ar fi luat cortul în spate și ar fi respectat mesajul. Pe lîngă voia bună plutea și un iz de melancolie pentru vara ce a trecut, dar și mult praf. Cei care au confundat Vama Veche cu o formație de hard rock nu s-au putut abține să nu facă pogo, adică să se arunce unul în altul, …așa, de distracție. Concertul s-a încheiat la aproape de ora 1.00 dimineața, cei prezenți părăsind centrul cu oarecare dezmăgire, căci cei de la Vama Veche, contrar obiceiului lor, nu au mai cântat «Hotel Cișmigiu». Și a fost sîmbătă, și a fost și duminică, ultima zi de festival. Au cîntat Cumetrii, Nicola, Morandi, care au fost pe placul auditorilor.
Evenimentul mult așteptat și mult anunțat a fost concertul celor de la Phoenix. Frigul de afară nu a împiedicat publicul să încingă atmosfera. Pentru iubitorii de folck-rock, concertul a fost o adevărată binecuvîntare, căci cei din trupă nu au venit de mult timp să concerteze în Bacău. Tandemul acordurilor nostalgice cu cele energizate a făcut selecția publicului. Cei care prin anii ’75 erau studenți rebeli cîntau cu nostalgie în amintirea acelor vremuri, iar liceenii și studenții de azi cîntau cu voie bună pentru ceea ce trăiesc în prezent. Și, uite cum, azi, de dragul lui Phoenix, abia ne mai ținem ochii deschiși la ore.
Dacă ar fi să catalogăm toate zilele festivalului, nu am ști ce epitet să folosim. Cu plusuri și minusuri, festivalul a reprezentat un motiv pentru a se întruni prietenii și a cînta în aceleași acorduri. (Mădălina OPRIȘAN, Silvia URSU)flabile sau parti

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!