• Oana Maria Miron, o băcăuancă de 29 de ani, s-a întors acasă încărcată de diplome și medalii de la Jocurile Naționale „Special Olimpics”, care au avut loc săptămîna trecută la București, și Jocurile Sportive Down – Retezat, desfășurate între 20 – 23 septembrie la Deva • dincolo de succesele obținute pe plan sportiv, atît Oana Maria, cît și mama sa, Didina Obreja, sînt învingătoare în fața vieții
La cei 29 de ani ai săi, Oana Maria Miron se poate lăuda că este posesoarea mai multor medalii și diplome obținute la diverse concursuri naționale, internaționale și olimpice de atletism. Performanța este cu atît mai deosebită, cu cît Oana Maria se numără printre cei aproximativ 40 de băcăuani care suferă de sindromul Down. Ultimele succese ale Oanei au fost obținute săptămîna trecută la Jocurile Sportive Down – Retezat desfășurate la Deva, între 20 și 23 septembrie, unde inimoasa sportivă a reușit să obțină locul I la ștafetă, locul II la viteză, și locul III la proba de aruncare la coș. La o zi după încheierea jocurilor de la Deva, la pieptul Oanei este așezată o nouă diplomă obținută la un alt concurs, de o și mai mare anvergură decît cel de la Deva. Este vorba despre Jocurile Naționale Special Olimpics, care au avut loc în perioada 24-26 septembrie la București, unde Oana Maria Miron reușește să se claseze pe locul V la proba de 100 de metri.
Didina Obreja, mama Oanei, ne-a mărturisit ieri că ce la cele două concursuri nu au fost acceptați decît concurenți cu deficiențe psihice care știu să scrie și să citească. „Am făcut ceva eforturi ca să putem ajunge la cele două concursuri. De la Deva am luat un tren cu cușetă, ca să putem dormi pe drum, astfel încît să putem reuși să ajungem să participăm la probele din prima zi de concurs. Pentru Oana, însă, toată oboseala de pe drum nu a contat. De mult nu am mai văzut-o atît de fericită și de plină de viață. În momentul în care a primit diploma din mîna lui Cristian Ispas, directorul Federației Sportive pentru Persoane cu Deficienție Fizice, Oana a început să își ridice mîinile în sus de bucurie și să strige: «Victorie!, Victorie!»”, ne-a povestit mama, cu chipul radiind de fericire.
Occidentalii îi respectă și pe cei cu handicap
Ceea ce a impresionat-o pe mama Oanei cel mai mult în timpul Jocurilor Paralimpice de la București a fost detașarea cu care occidentalii îi tratează de la egal la egal pe cei suferinzi de diverse afecțiuni neuromotorii. „Jocurile s-au desfășurat cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite ale Americii la București, care a sponsorizat organizarea acestei competiții. La deschiderea oficială a Jocurilor au participat ambasadorul SUA și o bună parte din funcționarii Ambasadei. Din partea Guvernului României nu a venit absolut nimeni. Toți străinii cu care ne-am întîlnit se purtau mai mult decît firesc atît cu sportivii participanți, cît și cu însoțitorii lor. Numai la noi, în România, mai există încă părinți care nu îndrăznesc, de rușine, sau, poate, din teamă, să iasă în public cu copiii care prezintă deficiențe fizice sau psihice. Sînt lucruri care țin de mentalitate și pe care sper să le putem îndrepta”, ne-a mai spus Didina Obreja.
Fiica sa, Oana, nu a fost, însă, singurul sportiv cu handicap din Bacău care a participat la aceste Jocuri Paralimpice de la București. Echipa de fotbal a Școlii Speciale din Bacău, condusă de directorul Alecu Zătu, a ocupat locul I și a obținut medalia de aur. Didina Obreja ne-a mai mărturisit că intenționează ca, împreună cu asistenții de la Fundația „Trebuie”, unde Oana urmează un program de pregătire, precum și cu alte asemenea organizații neguvernamentale, să organizeze, pe viitor, și în Bacău, competiții sportive destinate persoanelor cu deficiențe neuromotorii, dar și a altor persoane cu handicap. (Elena SOLOMON)
Lasă un răspuns