Cartea document

„Mărturisirile fiului către părinți”

Vasile PRUTEANU

Ca fiu, ești mereu insolvabil. Părinților le datorezi viața, dar nu le-o poți restitui. în schimb, cuvîntul lor mîngîietor îți este icoană a sufletului, iar fapta ta răsplătitoare îți poartă comoara ascunsă a inimii. Numai așa „părinții pot duce două vieți: pe a lor și pe a fiului lor”. (J. Ronsard). Acestor sumare gînduri le dau îndreptățire editorul Cezar Alexandru Genoiu, care publică o carte – document despre dramaturgul, criticul și editorul George Genoiu (tatăl său) în proximitatea împlinirii vîrstei de 75 de ani. Și cum „punctul de plecare pe cărările visurilor și ale speranței” începe de la obîrșii, autorul omagiului se întoarce îndărăt spre locul de baștină al tatălui său, în comuna ialomițeană Armășești. Acolo unde poposise la 24 octombrie 1513 și domnitorul Neagoe Basarab spre a lua „unele hotărîri în vederea bunului mers al țărei”. Domnitor care a lăsat posterității remarcabilele „învățături ale lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”. Editorul Cezar Alexandru Genoiu și le-a însușit temeinic și le urmează neabătut. Născut „într-o casă cu pereții de cărți, care i-au dăruit miracolul cunoașterii și înțelegerii lumii”, a avut marea șansă să ia cunoștință despre rosturile viețiii și ale teatrului nu numai de la clasicii dramaturgiei și literaturii universale, dar și de la cele mai strălucite minți ale României contemporane, cu care tatăl său s-a aflat într-o productivă relație. în asemenea companie ai de la cine învăța, nu-i așa? în plus, numeroasele piese de teatru ale dramaturgului George Genoiu (unele cuprinse în patru trilogii teatrale: „Trilogia captivă”, „Trilogia seducției”, „Trilogia intimității” și „Trilogia antioligarhică”), cele șapte volume „I.L. Caragiale față cu reacțiunea – criticii” și multe alte studii de exegeză îi vor deschide fiului noi și fascinante orizonturi culturale și de viață, precum și dorința de a-i semăna modelului. Fascinația pentru lumea imaginară din dramaturgia lui George Genoiu este irezistibilă pentru fiu. Poveștile de la „Domeniile Marvila și Prigoria”, cuprinse în drame și comedii provinciale, l-au edificat pe viitorul editor în privința modului cum a supraviețuit tatăl său, prin iluzii, unor vremuri ale decăderii prevestitoare Apocalipsei. Imaginînd lumea acestor domenii, dramaturgul poate „rememora, prins în jocul întîmplărilor, oameni și evenimente într-o lume tragi-comică, aflată într-o continuă degradare morală și psihică”. Și uite așa a venit „vremea cînd fiul capătă dreptul de la Dumnezeu să judece, cu dor nețărmurit de mama, de tata, de casa părintească cu pereții din cărți”. Acestora li s-au adăugat, iată, o nouă carte, un omagiu adus vieții și creației unui dramaturg neostenit și talentat în egală măsură.
Dintre filele cărții ne mai surîd creații ale lui I.L. Caragiale („1907 – Din primăvară pînă-n toamnă”), Lucian Blaga („Elogiul satului românesc”), Liviu Rebreanu („Laudă țăranului român”), Vasile Băncilă („Măreția cosmică a Bărăganului”), cîteva dintre piesele de teatru ale lui George Genoiu, comentarii critice, fișe de dicționar, astrograme, file din „Jurnalul unui dinozaur” etc. Totul se întregește în cartea – document în care tată și fiu își asumă cu bărbăție propria condiție și imperativul oracolului din Delfi – „Cunoaște-te pe tine însuți”. ur” etc. Totul se întregește în cartea – document în care tată și fiu își asumă cu bărbăție propria condiție

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!