Casete și cărămizi, semne ale trecutului adunate de profesorul Dănilă

Cînd, în ciuda zarvei făcute în presă, autoritățile locale au dispus dărîmarea casei prin care a trecut, cu ani în urmă, scriitorul Cezar Petrescu, un băcăuan a apucat să ia cîteva ceva dintre rămășițele venerabilei clădiri. Gestul nefiresc pentru lumea îngrămădită și educată în spiritul betoanelor comuniste a aparținut profesorului Ion Dănilă. „Fuga în trecut mă odihnește, mă reconfortează, ne-a declarat el. Gîndul că aș putea recupera un nume, o idee, dacă nu un obiect sau o carte, mă face să mă adaptez mai ușor la viața din jurul meu, măcar la nivelul cultural”. Dialogurile purtate cu profesorul băcăuan creează sentimentul că în orașul lui Bacovia, oraș industrial prin definiție, se poate respira și duhul înaintașilor. „Bacăul este foarte bogat la nivel spiritual și mă bucur că am putut redobîndi o fărîmă din trecut. Însă mîhnirea e mai mare decît bucuria, deoarece aceste mărturii ale trecutului au stat zeci de ani nebăgate în seamă și ar fi putut trece neobservate și de aici înainte”, a adăugat Ion Dănilă. Între cărămizile strînse de neostoitul dascăl la loc de cinste se află „o cărămidă din podul casei în care s-a născut George Bacovia și un din castelul de la Căiuți, aflat în ruină”.

Avînd ca „prieteni de-o viață” aparatul de fotografiat și reportofonul, profesorul băcăuan a reușit să strîngă pînă acum peste trei sute de casete ce cuprind interviuri cu personalități din toate domeniile, multe dintre ele plecate dintre noi. „Am o fonotecă de aur într-un fișet la Universitatea Bacău și am ajuns acum la cea de-a 305-a casetă. Între cei imortalizați pe bandă se regăsesc nume precum Nestor Vornicescu, Agatha Bacovia, Șerban Cioculescu, Alexandru Graur, Constantin Arsenie, Radu Beligan, Florin Gheucă și alții”.

Mai mult, dragostea de trecut a pedagogului Ion Dănilă s-a încercat a fi materializată și în numărul de înmatriculare de la mașină. „Inițial am dorit să-mi iau APB, adică ateneul personalităților băcăuane, deoarece voiam să înființăm un asemenea ateneu. Din păcate, cei de la Poliție nu aveau decît primele două litere, ultima fiind W. Așa că a trebuit să accept APW, urmînd să caut o explicare pe măsură și acestei ultime litere” a încheiat el. (C. Gh.)