Căutări în ciobul de sticlă

încep să scriu, poate pentru o notă bună, poate, poate pentru a schimba o părere deja făcută despre mine, sau poate chiar am ceva de spus. Ceea ce de mult era acel glas pe care eu îl auzeam minut de minut, secundă de secundă, clipă de clipă ca o șoaptă dulce în urechea mea, acum a rămas un simplu ecou, ecou firav ce abia se mai face simțit în sufletul meu. E vocea Lui, încă e acolo, la ușa sufletului meu, dar m-am asigurat că e bine închisă. El înseamnă iubire, iertare, pace, dragoste… Oare sunt eu vrednică să îmi însușesc toate aceste daruri? Oare voi ști să le prețuiesc sau le voi îngropa adînc, fără să le fructific… Nu știu, eu… TU?
Comunitatea în care trăim ne transformă… „îngeri palizi cu priviri de aur”… Multe gînduri măiestre trăiesc într-o comunitate nu pentru că vreau ci pentru că așa trebuie să fie, sînt hrănită zilnic cu dragoste bolnavă, nu pot nici cu ea nici fără… cred că iubesc… dar ce e iubirea?… Oare semenii mei cum concep această virtute?… acest sentiment care adesea ne provoacă atît de multă suferință… doar pentru simplu fapt că așteptăm să fim iubiți în felul nostru.
Va veni, Doamne, acea zi? Va veni acea zi în care vom fi dispuși să iubim fără să așteptăm să fim iubiți, să fim trădați și să nu răspundem cu dragoste? Să știm să oferim și să ne oferim gratuit… Trăim această viață pe care zi de zi o refuzăm, o urîm, ne punem atîtea întrebări, picături amare de sînge se preling pe sufletul nostru… trădeză, mint, înfing în fiecre minut săgeți otrăvite, acolo unde doare… și doare atît de mult încît ne schimbă, ne transformă… și atunci uităm, uităm de El… uităm că el așteaptă la ușa sufletului nostru… păcat că e închisă…
Dumnezeu a creat omul și i-a oferit ceea ce era mai de preț pentru el… i-a oferit dragostea Lui. Oare el nu suferă, nu suferă pentru noi? Dar iartă și e fericit…
Sunt multe de spus: gînduri, fapte și întrebări mărețe… uneori prea puține, prea goale cuvintele pentru simțiri atît de puternice. El ne-a așezat printe alți oameni pentru a afla adevărul, pentru a-l găsi în ei…
Mă privesc în oglindă și-L văd în ochii mei, acea sclipire care atunci cînd se va stinge, voi trăi murind… nu poate exista viața fără El.
Simțiți-L! El e în noi. Doar deschide-ți ușa și dragostea Lui vă va invada sufletul. Și atunci… veți putea zîmbi cu adevărat, vă veți bucura din plin de aerul pe care-l respirați, de culoarea cerului, de galbenul soarelui, de lumina lunii… El e în tine! Ai dragostea Lui necondiționată. Ai TOTUL…
Privește o clipă în oglindă, privește în sufletul tău și vei vedea cît de bogat și fericit ești… (Cristina JITARU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!