Ce bine ar da o demisie la vremea ei!

Ștefan RADU

Oricît de simpatici mi-ar fi liberalii și oricît de bărbătoasă pare a fi dna Norica Nicolai, povestea cu nepoata jucăușă din Parlament o consider o imensă gafă pe care clasa politică habar nu are cum să o gestioneze. Am rămas surprins cînd l-am văzut pe dl Meleșcanu – om trecut prin partide și doctrine – bîlbîind, la televizor, niște explicații penibile, susținut de un ales PSD al cărui principal argument era că „și la alții se întîmplă lucruri mult mai grave!”… Adică de ce n-ar fura tot românul cîte ceva de prin cartierul lui sau de la locul de muncă dacă politicienii fură cu legea în mînă?! în toate dezbaterile declanșate de povestea cu votul nepoatei nu am văzut pe cineva care să nege faptele. încălcarea de regulament s-a produs, nesimțirea s-a manifestat, însă parlamentarii consideră că „presa exagerează!”… Ce exagerăm? Am inventat noi nepoata? Am introdus noi străini în sala de vot? Ne-am jucat noi la butoane și am folosit cartele de senatori? Am viciat noi votul la o lege de maximă importanță?

Dna Nicolai începe să semene – în gestică și inconștiență – cu Adrian Năstase. Nici el nu a înțeles că problema era refuzul de a se supune regulilor generale, nu termopanele și ouăle de la Cornu. Acum, dna senator insistă să demonstreze că nu s-a produs vreun prejudiciu major. Nici nu susțin așa ceva! Eu vorbesc despre încălcarea unei reguli pe care domnia sa a votat-o: este interzis să introduci persoane străine în sala de vot. Vizitatorii au acces la balcon unde se pot bucura de o vedere panoramică asupra bulibășelii din Senat. Asta ar fi prima greșeală. A urmat, apoi, transformarea instrumentelor de vot în „jucării pentru nepoți”. Nepoțica – vorba vine, pentru că e femeie în toată firea, angajată la Oficiul pentru Spălarea Banilor, o instituție unde regulile sînt… penale – a primit, cu împrumut, o cartelă de vot și a început să apese pe butoane exact cînd se votau modificările Codului Fiscal, o lege de maximă importanță. Apărătorii dnei Nicolai spun că votul intrusei nu a influențat rezultatul final. Așa o fi! însă este o lege care s-a născut dintr-un viciu de procedură. în documentele istorice ale Senatului se va consemna că s-a aprobat cu X voturi pentru și Y împotrivă, chiar dacă noi știm că datele astea sînt false. Și-apoi am voie, eu, alegătorul căruia i se interzice să intre în sala de votare, dar care plătește bani mulți pentru toate „jucăriile” puse la dispoziția „nepoatei”, să-mi imaginez că mai erau vreo zece-douăzeci de falși parlamentari prin sală care s-au jucat de-a aprobarea Codului Fiscal? Și-atunci care este autoritatea acestei legi născută din încălcarea regulamentelor și cutumelor parlamentare? Se vorbește în Romănia despre lipsa de autoritate a instituțiilor. Nu oamenii asupra cărora se răsfrîng aceste legi sînt de vină că statul a ajuns de tot rîsul, ci reprezentanții de seamă ai nației care dorm în băncile Parlamentului și care lasă nepoții în sală să voteze în vreme ce ei se înghesuie la cafeneaua cu prețuri reduse.

Dna senator Nicolai, dacă nu vrea să împărtășească, din punct de vedere politic, soarta colegului Năstase, ar fi bine să demisioneze. Ar avea vreme să-și trateze bolile cardiace și ar scoate PNL dintr-o situație extrem de delicată. Nu pentru că nepoată-sa ar fi produs vreo mare nenorocire. Ci pentru că nu s-au respectat niște REGULI. Cum să ceri românilor să fie corecți cînd tu, mai marele peste nație, îți bați joc de normele pe care le-ai votat în deplină libertate?! Ar trebui să înțeleagă și aleasa liberală că o demisie la vremea ei face cît o mie de campanii electorale cu discursuri populiste și urări de „Să trăiți bine!”… O pauză de cîteva luni nu i-ar strica. Este aproape sigur că în 2007, după integrare, vom avea parte de alegeri anticipate. Un gest de onoare acum ar crește șansele doamne cu pricina la un nou mandat. Dacă se va ascunde în păpușoi pe motiv de deranj… familial-cardiac, atunci la următorul scrutin va avea surprize nebănuite. Va putea să-și ia la braț colegii care se zbat acum să spele rușinea unei asemenea imense prostii și să plece unde vor vedea cu ochii. Românii s-au obișnuit cu jaful economiei naționale, cu demagogia guvernanților, cu actele de corupție, dar nu mai pot suporta stupiditatea și aroganța celor care cred că imunitatea le înmulțește celule nervoase. Ar trebui și ei să afle că „de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere!” și că neuronii morți nu se mai refac. în politică, a fi prost este mult mai grav decît a fi hoț sau mincinos. Escrocii – de multe ori – dau dovadă de inteligență, imaginație și maximă creativitate. Pot genera simpatii nebănuite în rîndul electoratului. Prostia – în schimb – enervează. Este expresia incompetenței maxime, a neînțelegerii rostului pe care un ales îl are în forul legislativ. Trăim o ciudată tranziție de la epoca „sărac și cinstit” la etapa „fraier și ales”… Să te-mbolnăvești de inimă, nu alta! semene – în gestică și inconștiență – cu Ad

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!