Cerșetorul Petrică a văzut toată Europa

• Petrică I. și-a pierdut piciorul și mîna în Gara de Nord, soția în București și rușinea în Europa • Pentru că nu a avut bani pentru comisie, din pensionat medical gradul 2 doctorii i-au dat gradul 3 • căldărarii l-au purtat prin Italia, Franța și Polonia la cerșit

Lui Petrică I. din Pașcani, accidentul petrecut în Gara de Nord, pe cînd avea 25 de ani, avea să-i marcheze întreaga existență. Atunci, în 1982, în urma accidentului de tren, a rămas fără un picior și o mînă. Viața lui s-a schimbat radical: și-a pierdut serviciul, soția, iar după 1989 s-a chinuit în zadar să obțină o pensie. Petrică a ales însă un drum care avea să-l poarte prin toată Europa: cerșitul. „Viața mea s-a schimbat definitiv în Gara de Nord. Pe 24 februarie 1982 am fost să-l conduc pe bunicul meu la tren. Eram puțin băut, dar cu toate acestea m-am oferit să-l ajut la bagaje. Trenul fiind în mers, m-am grăbit să-i dau geanta bunicului meu. Atunci, sub roțile trenului, am pierdut piciorul și trei degete de la o mînă. Am ajuns în stare de inconștiență la spital. Cînd m-am trezit am văzut că-mi amputaseră mîna. Probabil că nu era deajuns, și după puțin timp m-a părăsit și nevasta. Fiind fără o mînă și un picior nu mai puteam lucra ca șofer la I.T.B. M-am întors la Pașcani și am găsit de muncă la Intreprinderea de Gospodărire Orășenească (I.G.O.). După 1989, cînd s-a desființat I.G.O., nu am mai găsit de lucru. Apoi totul a fost mai greu…”, ne-a povestit Petre I., într-o pauză de cerșit pe străzile Bacăului. Rămas fără loc de muncă, pășcăneanul a încercat să-și facă totuși o pensie pe caz de boală. Atunci s-a lovit de problemele din sistemul sanitar. „Am încercat să-mi fac o pensie de boală din motivul handicapului. A trebuit să dau ceva bani unor doctori din Iași. Atunci mi-au dat pensie gradul 2. Cînd m-am dus la reexaminarea cazului meu, după șase luni mi-au dat gradul trei. Respectivul doctor, căruia nu-i dau numele, mi-a spus rîzînd: «Atunci ai venit cu bani, acum nu». Cum pensia era prea mică m-am apucat de cerșit. Am cerșit prin Pașcani, Bacău, București. Căldărarii mi-au promis că am să cîștig bine în străinătate. Am cerșit în Italia, plăteau bine macaronarii, de n-ai mai fi plecat de la ei. Aproape că le-am învățat limba, dar am plecat la cerșit în Polonia. Dar cele mai deosebite momente le-am petrecut în Franța. Parisul îl știu cu ochii închiși. Am văzut Champs Elisee și turnul Eiffel, palate și clădiri impresionante, care mi-au devenit apoi familiare”, a adăugat Petre, mîndru de ce i-a fost dat să trăiască.

Petre e mulțumit că acum «garda» e mai blîndă cu cerșetorii decît pe vremea lui «Seche». „Atunci eram duși pînă la Ghereiești, ni se punea piciorul pe gît și ne luau banii. Nu aveam nici cu ce să ne întoarcem în Bacău”, a declarat supărat Petre. În cele din urmă ne dă un ultim sfat: «Să nu întrebi niciodată un cerșetor cît cîștigă, nu e etic». (Mircea MERTICARIU)