Colegiul Național Pedagogic „Ștefan Cel Mare”

O școală pentru inimă, minte și suflet

Cînd te gîndești la orice instituție de învățămînt cu profil pedagogic, îți vine în minte, înainte de toate, ideea că ai de a face cu un loc unde tinerilor le este oferită o educație aleasă. Pentru că ei vor urma la rîndul lor o carieră în care vor învăța și vor educa alți tineri. La Colegiul Național Pedagogic „Ștefan Cel Mare” din Bacău lucrurile nu stau deloc altfel. Se învață nu doar carte, ci liceenii practică toate formele de artă. Dincolo de învățătură și educație, care sînt, la urma urmei, normate, ceea ce se remarcă la Colegiul „Ștefan Cel Mare” este sensibilitatea aparte a liceenilor. Iar aceasta nu intră în nici o normă. Dacă acest liceu, prin însăși natura lui, este unul aparte, nimic nu poate să pevadă că există aici și altceva ce trece dincolo de programa școlară. Și, totuși, am descoperit la elevi acea sensibilitate care i-ar face, poate că nu invidioși, dar i-ar încînta pe poeții zilelor noastre. O sensibilitate ce merge în profunzime, pînă la a descoperi ceea ce un critic literar și poet contemporan numea „dragostea de moarte”. Desigur, e ceva ce pornește tot de la educație, de la studiul cu pasiune al filozofului născut la Rășinari, dar paginile scrise de elevi sînt întru totul convingătoare. Ba, unii dintre ei, descoperă chiar remedii la „boala cioraniană”, așezînd iubirea, pasiunea și creația artistică drept temelie a existenței umane. Le putem urmări gîndurile în această pagină dedicată liceului lor, în articole-eseu ce îi particularizează față de celelalte licee din Bacău și din țară. Au ceva ce e al lor și numai al lor! Se vede limpede că au dascăli care știu nu doar să-i învețe carte, ci să le și modeleze sufletul: gîndirea, sensibilitatea și percepția asupra existenței în ansamblul ei. Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!