Consemnări

Demonii războiului

Eugen VERMAN

… Da, din nefericire, războiul n-a murit! Demonii lui mai bîntuie încă. Tragedia petrecută zilele trecute la Ciobănuș – Asău vorbește despre această realitate cumplită. întîmplarea ne-a șocat pe toți. Cîțiva tineri, de fapt aproape copii, au fost spulberați de un asemenea demon. Proiectilul n-a iertat. Războiul al Doilea Mondial a mai făcut cîteva victime. Nu i-au ajuns milioanele înregistrate la începutul lui mai 1945, o dată cu încheierea păcii! A adus dureri fără margini în mai multe familii de oameni onești. Și cîte astfel de „urme” n-or mai fi existînd prin păduri, prin ape sau sub pămînt! Prin vremi, acestea au făcut și, mai mult ca sigur vor mai face victime. Iar de la sfîrșitul războiului au trecut peste 60 de ani!
Ceea ce s-a întîmplat, recent, ne îndeamnă să gîndim mai adînc la drama vieții noastre, în general, căci istoria omenirii este, poate mai mult ca orice, o istorie a războaielor. Despre pace și război s-a vorbit dintotdeauna. ânțelepți din toate timpurile au proslăvit Pacea – cu literă mare, și au înfierat războiul. „Pace vouă!” – cuvintele Mîntuitorului au atîta adîncime! Dar muritorii au dovedit că nu le-au luat în seamă. Deși, într-un fel sau altul, acest cuvînt – Pace – a fost venerat, sculptat în propoziții și fraze de mare ecou. „Dulce este cuvîntul pace, și ea însăși este binefăcătoare…” – Cicero; „Pacea este prielnică, înlăuntrul păcii s-a născut iubirea!” – Ovidiu; „Nimeni nu-i atît de fără minte încît să prefere războiul în locul păcii; căci în timp de pace copiii îngroapă pe părinți, iar în timp de război părinții pe copii” – Herodot… Tot așa, despre război s-au scris cuvinte înțelepte: ” ânțeleptul trebuie să încerce totul înainte de a se recurge la arme” – Terentius; ” Războiul, comerțul și pirateria alcătuiesc o trinitate inseparabilă” – Goethe; „Războiul devorează pe cei mai buni” – Schiller. Din păcate, înțelepciunea s-a dovedit a fi o pasăre rară! Nu știu dacă după încheierea păcii, în mai 1945, a existat, pe planeta Pămănt, măcar un deceniu de pace. Conflicte armate au pîrjolit regiuni întregi, au secerat vieți, au distrus valori inimaginabile. Nici acum, în acești ani pe care-i trăim, pacea nu s-a înstăpînit. Războiul contiună. Irak, Afganistan, Israel, apoi groaznice atentate teroriste – mașinăria infernală a uciderii omului de către om funcționează din plin. Omul, bun de la natură? Cuvinte aproape fără sens. A demonstrat-o și o demonstrează din plin istoria tuturor timpurilor trecute și prezente. Și, mi-e teamă, și a timpurilor viitoare…! Inocența aceasta sfîșiată, zilele trecute, la doi pași de urbea mea, îmi spune că molima ucigașă e prezentă pretutindeni. Viețile acelea distruse n-au luat, cum se știe, „războiul în piept”, ci tragedia s-a produs ca un ecou infect a ceea ce a fost cumplit pe aceste meleaguri. Chiar dacă instinctul de conservare ne dictează să fim precauți, nenorocirea vine pe furiș. Helvetica-R ragedia s-a produs ca un ecou infect a ceea ce a fost cumplit pe aceste meleaguri. Chiar dacă instinctul de c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!