Se spune că așa cum este vremea de Florii va fi și de Paște. Cu o săptămînă înainte de Sfintele Paști, creștinii ortodocși au serbat Floriile sau Intrarea Domnului în Ierusalim. La biserici, la cimitir, pe străzi, puteau fi văzuți oameni cu flori în mîini, această zi fiind consacrată și ca una a florilor. „Ierați-vă unii altora greșelile. Învățați să iertați pentru a deveni fii ai Tatălului Ceresc”, se auzea vocea unui preot răsunînd dincolo de porțile bisericii. Mulți oameni au venit la biserică pentru a asista la Sfînta Liturghie și la rugăciunile de sfințire a ramurilor de salcie, simbol al ramurilor de finic cu care mulțimea credincioșilor l-au întîmpinat pe Iisus Hristos, cînd a intrat pentru ultima oară în Ierusalim.
Paradoxal, adevărații creștini s-au bucurat gîndindu-se în același timp că începe Săptămîna Patimilor. O săptămînă neagră, a tristeții, a tăcerii și a meditației la soarta mereu schimbătoare a fiecăruia dintre noi. Au început șase zile în care preoții se îmbracă în doliu, oamenii se spovedesc, iartă și li se iartă păcatele, trăind cu gîndul la apropierea marei sărbători pascale. Pînă joi seara, în toate bisericile se cîntă deniile, slujbe speciale din Postul Paștelui. La Deniile din ziua liturgică de marți, Evanghelistul Matei prezintă calvarul judecății Mîntuitorului Hristos. Din Sfînta Evanghelie de astăzi, ca în toate Evangheliile din Săptămînă Patimilor, reiese în evidență răutatea umană în raport cu iubirea lui Dumnezeu. Prin acest act al umilinței Mîntuitorului Hristos se încearcă, pentru ultima oară, reabilitarea ființei umane în fața lui Dumnezeu. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns