Crîșniri prevestitoare

Aurel V. ZGHERAN

Au trecut treizeci de ani de cînd, pe 4 martie 1977, s-au zdruncinat munții Vrancei și un cutremur devastator a prefăcut în ruine sure și mormane sinistre de moloz multe construcții – locative sau industriale – și a oprit pulsul vieții a mii de oameni striviți sub ziduri năruite. La Buhuși, atunci și-a pierdut viața infirmiera de la Spitalul de boli cronice, Elena Teslaru care, încercînd să salveze bolnavi nedeplasabili, s-a prăbușit sub surpături. Nici pînă azi nu s-a pus în acel loc, pe o placă, numele ei care să fi fost inscripționat pentru memorie și cinstire!
Rănile celor care au pierdut pe cineva apropiat au făcut, în timp, crustă și s-au alipit, dar crevasele din pereții unor construcții sînt acum și mai adînci, și mai înfricoșător de primejdioase. La Buhuși ele se intersectează pe pereții blocurilor, ca o urzeală, și desfac la îmbinări perete de perete, în deschizături de profil prin care cuibăresc vrăbiile, susură ploile și crîșcă a prevestire larma vîntului.
Toate întîmplările au pricini, iar acestea care au clintit de pe temelii construcțiile și au făcut surpături în pereți sînt datorate nu numai capriciilor naturii, ci și intervenției directe a mîinilor „dibace” ale unuia ce-și ia de seamă să spargă pereții propriului așezămînt ca să croiască prin casă arcade, în stilul arhitectural medieval-asiatic, ori să scoată de tot vreun perete de la locul lui, spre a deschide spațiul interior mai mult decît a fost compartimentat prin proiect. Ceea ce întreprind acești „arhitecți” de hrube, care și-au procurat adevărate arsenale de mașini pentru demolare și le folosesc de ani buni zgîlțîind blocurile, trosnindu-le, retezîndu-le în felii, nu are nici o legătură esențială cu estetica sau armonia și cu atît mai puțin cu arhitectura sau cu structura de rezistență a unei construcții. în afara faptului că pereții compartimentează și delimitează o locuință, izolînd-o de mediul exterior, ei alcătuiesc și o structură de rezistență. La proiectare se calculează această structură de rezistență în funcție de destinația construcției și de gradul de izolare termică și fonică al materialului din care se execută. Dacă se umblă la structura de rezistență a blocurilor pericolul căderii pereților este iminent, deoarece zidurile sînt armate în măsura în care sînt supuse unor eforturi de compresiune și încovoiere. Armăturile leagă zidăria și fac corp comun cu ea și, de aceea, pereții, în ansamblul lor, contribuie la rigiditatea clădirii. Orice nerespectare a proiectului de execuție conduce la slăbirea calităților de rezistență a zidurilor, precum și a proprietăților termice și fonoizolante. Așa stînd lucrurile, țiuitul mașinilor de găurit și bufniturile baroaselor în pereți trebuie să fie un avertisment pentru că, și așa, blocurile Buhușiului – despre ele vorbim acum – sînt șubrede și pot să ne vină în cap, într-o zi, nemaiaducînd vorba și de sluțirea lor exterioară cu burlanele centralelor termice, cu balcoanele închise ca autobuzele, cu acoperișuri în două ape…
Blocurile trebuie privite, în două planuri consensuale, ca niște monumente edilitare cu însușiri funcționale și estetice (funcționale – prin a avea confort locativ, estetic – prin a conferi armonie și delectare vizuală). Este vorba despre blocurile care n-au trecut prin tăișuri, muchii de baroase, șpiracluri și care după balansurile seismice au fost bandajate și refăcute sănătos, iar nu cîrpite și fiețuite de azi – pe mîine… Helvetica-R

Crîșniri prevestitoare

Aurel V. ZGHERAN

Au trecut treizeci de ani

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!