Cu ochii peste gard

Palatul Livadia

* De la Sevastopol la Ialta (3)

Doru CIUCESCU

Ceea ce dă sare și piper simpozioanelor de comunicări științifice este așa-numitul colocviu de impresii, de fapt o cină festivă, de obicei gratuită, precum și excursiile turistice – contra cost sau sponsorizate. Așa s-a întîmplat și în septembrie 2001, cînd, în cadrul conferinței tehnico-științifice de la Sevastopol, organizatorii de la Universitatea din Donețk au invitat toți paticipanții la o „bezplatnaia ekskursia” (excursie gratuită) la Ialta.
…Autocarul a intrat în Livadia, o suburbie a stațiunii balneo – climaterice Ialta. Orașul părea un parc imens situat în pantă și presărat cu mici aglomerări de case de vacanță, vile, hoteluri și alte edificii. Am ajuns la o parcare din fața impunătorului (prin cele 15 etaje) hotel „Ialta”, unul dintre simbolurile Crimeii, asemănător prin arhitectură cu hotelul „Perla” din Mamaia. La nici un kilometru depărtare se vedea”morskii vakzal” (gara maritimă), o clădire din beton și sticlă situată pe un promontoriu artificial intrat adînc în mare. Toți pasagerii au coborît, cu excepția profesorului universitar moscovit Iosif Vissarionovici Tasklivîi (Nostalgicul), aflat aproape de pensionare, care sforăia în brațele consoartei Gaspodstvuiușcia (Dominanta), ținînd strîns la piept sticla de „Stalinskaia” pe care reușise să o golească în primii 60 de kilometri ai distanței dintre Sevastopol și Ialta.
După un urcuș de un sfert de oră cu un microbuz al transportului local, am ajuns în fața palatului Livadia, unde între 4 și 11 februarie 1945 a avut loc așa-numita Conferință de la Ialta între Churchill, Rosevelt și Stalin. Universitarul kievean Taras Hrivnîciuk, vorbitor și de limba română, avea multe informații:
– în 1894 Nikolai II a moștenit acest palat, care era aproape o ruină. El s-a hotărît să construiască unul nou. A încredințat proiectarea și realizarea noului palat lui Nikolai Petrovici Krasnov, un arhitect din Ialta. Lucrările au început la 23 aprilie 1910, de ziua numelul țarinei Alexandra Feodorovna, și s-au încheiat pe 15 septembrie 1911. Stilul este al Renașerii italiene, cu unele influențe arabe, bizantine și gotice.
– Ce puteți să-mi spuneți despre clopotniță?
– „Zvonița” (clopotnița), cît și „Krestovozdvijenskaia țerkovi” (biserica ânălțării lui Hristos) au fost construite în stil bizantin. Aici s-a convertit de la catolicism la ortodoxismul pravoslavnic Alexandra Feodorovna pe cînd era logodită cu țarul Nikolai II.
Mulțumit de informații, am schimbat subiectul:
– La 23 august 1939, prin pactul Ribbentrop – Molotov, bolșevismul rus și național-socialismul german păreau că și-au dat mîna pentru a domina lumea. Ca urmare, la 1 septembrie 1939 Hitler a ordonat atacarea Poloniei, ocupînd-o în 26 de zile fără operațiuni militare de anvergură, în ciuda faptului că Franța și Marea Britanie au declarat pe 3 septembrie război Germaniei, motiv pentru care această operațiune a fost denumită „războiul ciudat”. Peste nici doi ani, la 22 iunie 1941, Hitler a încălcat acest tratat, pătrunzînd pe teritoriul Uniunii Sovietice, începînd ceea ce el a crezut că va fi „blitz krieg” (războiul fulger).
– Hitler a fost imitat de Antonescu al vostru, a intervenit, malițios, ucraineanul.
– într-adevăr, la 22 iunie 1941 „conducătorul” Antonescu a rostit o suită de cuvinte rămase celebre, care urmau să-i fie fatale: „Ostași, vă ordon: treceți Prutul, zdrobiți dușmanul de răsărit și miazănoapte, dezrobiți de jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți!”.
– De ce Antonescu, după ce i-a eliberat pe basarabeni de dictatura lui Stalin, nu s-a oprit la Nistru și a înaintat pînă aici, în Crimeea, ba chiar mai departe, pînă la munții Caucaz și chiar la cotul Donului?, a insistat kieveanul.
– în primul rînd, deoarece „führerul” Hitler nu ar fi acceptat această decizie, deoarece el era conștient că avea nevoie de sprijin armat din partea țărilor din Axă. în al doilea rînd, acest gest ar fi fost considerat ca o a doua trădare a cauzei germane de către dinastia Hohenzollern, după aceea din primul război mondial.
…Am intrat în palatul Livadia pe la „țarskaia ajidatelinaia” (holul de recepție al țarului), unde s-au ținut „cinele de taină” la care au participat Churchill, Roosevelt și Stalin. Mobilierul se rezuma la o măsuță rotundă de lemn de nuc și trei scaune. Oare unde a stat translatorul? Stalin cunoștea limba engleză?
…Mă pregăteam să vizitez „Belîi paradnîi zal” (Sala albă de gală), unde au negociat membrii delegațiilor celor trei mari aliați (S.U.A, Marea Britanie și U.R.S.S.) și unde s-a ținut cina festivă de la sfîrșitul conferinței. Cele două coloane de marmură de la intrare îi dădeau un aer solemn. în interior am văzut o sală atît de mare încît să încapă o masă cu 30 de scaune pe fiecare latură lungă și cinci pe cea scurtă; cu totul, 70 de locuri. De-a lungul pereților de pe latura lungă se mai găseau înșiruite cîte 30 de scaune, astfel că, în total, sala cuprindea 130 de scaune. Kieveanul cunoștea multe amănunte:
– Vă rog să observați că pereții de pe latura lungă au cît șase ferestre arcuite în stilul ferestrelor sălii denumite „sala del maggior consiglio” (sala marelui consiliu), cunoscută și sub numele de „sala dei cinquecento” (sala celor cinci sute) din „palazzo ducale” (palatul ducal), cunoscut și sub numele de „palazzo dei dogi” (palatul dogilor). De asemenea, lampadarul din mijlocul sălii este din sticlă de Veneția. însă, ceea ce nu a știut să-mi spună Taras Hrivnîciuk a fost locul din Livadia unde s-a încheiat, între 29 septembrie și 11 octombrie 1876, înțelegerea ruso-română (urmată de convenția semnată în 16 aprilie 1877 la București), prin care se permitea trecerea trupelor rusești pe teritoriul României în cazul unui război cu Imperiul Otoman, cu respectarea integrității teritoriale a statului român. Și nici ghidul. ța

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!