Cu ochii peste gard

O existență zbuciumată

* Chișinău – statuia lui Ștefan cel Mare și Sfînt (1)

Doru CIUCESCU

Participînd la un simpozion de comunicări științifice organizat în luna mai a anului 2001 de către Universitatea Tehnică a Moldovei, am avut ocazia să vizitez Chișinăul la început de mileniu și de noi speranțe pentru frații noștri de peste Prut. Pentru străinul venit în vizită de cîteva zile, se pare că cel mai bun loc pentru a lua pulsul generației tinere basarabene este legat de numele lui Ștefan cel Mare și Sfînt. Printre altele, nici pe Broadway, în Central Park sau lîngă statuia Libertății din New York n-am văzut așa o senzuală și atractivă dorință de a-și etala în public frumusețea trupească, atît la fete cît și la băieți, ca pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt, în grădina publică Ștefan cel Mare și Sfînt sau lîngă statuia lui Ștefan cel Mare și Sfînt din Chișinău.
încă din prima zi am descoperit statuia marelui domnitor. N-a fost greu. Plimbîndu-mă pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt, am lăsat lîngă trotuarul din stînga clădirea Guvernului și pe cel din dreapta Arcul de Triumf după care, tot pe partea stîngă, am zărit-o la nici 50 de metri depărtare. Mă apropiam de statuia care îl reprezintă pe domnitorul moldovean în picioare. Cu mîna dreaptă ținea în poziție verticală celebra lui sabie, deosebit de lungă (în prezent, piesă de muzeu la Istanbul), care se sprijinea cu vîrful de postamentul statuii. Cu mîna stîngă ridica la nivelul capului o cruce. Am ajuns lîngă statuie însoțit de profesorul universitar basarabean Ion Carteputredă, care a venit la timp cu informații:
– în 1923, sculptorul Alexandru Plămădeală a dorit să ne înfățișeze un Ștefan cel Mare sever și trist, parcă presimțind fărîmițarea Marii Moldove create de el în 1475, după biruința de la Vaslui contra turcilor. Atunci, granițele țării cuprindeau cel mai întins teritoriu. Sculptorul s-a inspirat după desenul existent în evangheliarul slav scris în 1473, care se găsește la mînăstirea Humor.
– Și în Bacău există o statuie a marelui domnitor. Ea a fost realizată în 1997 de către sculptorul Mihai Marcu. De această dată, Ștefan cel Mare și Sfînt este călare, dar, ca și aici, la Chișinău, ține o cruce tot în mîna stîngă.
Am început să citesc inscripțiile cioplite în piatră. în porțiunea din fața soclului cilindric, adică spre nord, stătea scris: „Ștefan cel Mare și Sfînt 1457 – 1504”. La vest am deslușit: „Creatorul mînăstirilor / înfăptuitorul dreptății / Chipul lui și testamentul dreptății”. Continuînd să mă învîrt în jurul statuii, am descoperit la spate mai multe texte: „Apărătorii Basarabiei: / Nistru / Chilia / Cetatea Albă” în partea de sus, „Domnitorul pămînturilor de la lanțul muntos pînă la Nistru și mare” la mijloc și „Este înălțat acest monument pentru a trece în nemurire slava strămoșilor, cu ajutorul feciorilor Basarabiei” – în partea de jos. în sfîrșit, la est se putea citi: „învingătorul popoarelor: / la Lipnic / la Baia / la Vaslui / la Valea Albă / la Cit la Bug / la Scheia / în Pădurea Roșie / pentru țară, popor și credință”.
Din nou, profesorul Carteputredă a venit cu unele completări:
– Soclul original a fost distrus la ordinul lui Stalin la 16 iulie 1941, cînd trupele sovitetice s-au retras din Chișinău. El a a fost refăcut imediat, la 25 august 1941, din ordinul lui Antonescu și mutat în fața Arcei de Triumf…
– Vreți să spuneți Arcului de Triumf, l-am întrerupt eu pe profesorul chișinăuan.
– Mă rog, așa grăim noi, în limba moldovenească, la Arcul de Triumf. Pe soclul original scria doar „Ștefan cel Mare 1457 – 1504”.
– Desigur, deoarece marele domnitor a fost sanctificat mult mai tîrziu, în 1997.
– Mai sînt multe chestii de adăugat. De exemplu, cronicarul Grigore Ureche a scris, citez: „Fostu-au acestu Ștefan Vodă un om nu mare la statu, mînios și degrabă vărsătoriu de sînge nevinovat”. După unii specialiști, înălțimea domnitorului ar fi fost de numai un metru și 58 de centimetri.
– Ați citat din „Letopisețul Țării Moldovei”.
– Desigur. în „Letopisețul Țării Moldovei” este prezentată istoria Moldovei din 1359 pînă la 1595. De altfel, George Călinescu a considerat că „adevărata istoriografie moldovenească începe cu Grigore Ureche”. Ca un amănunt, această cronică este scrisă cu litere slavone, iar Grigore Ureche semnează sub numele de Gligore Uriake.
– Cîți ani a trăit domnitorul?
– Nu se știe exact data nașterii. Se pare că a murit la peste 70 de ani.
Ne-am așezat pe unul din cele două șiruri lungi de bănci dispuse pe două laturi ale careului în mijlocul căruia se găsea statuia. în față, la aproximativ opt metri se găsea spatele statuii. Dincolo, în imediata apropiere, vedeam agitația de pe bulevard. Puțin mai spre dreapta distingeam bine ceasul de pe Arcul de Triumf, în spatele căruia se aflau clopotnița și catedrala Mitropoliei Moldovei. Se făcuse ora patru după-amiaza. Copacii din grădina publică din spatele nostru ne asigurau o umbră plăcută. Pe bănci vedeam numeroase perechi de picioare lungi, cu originea sub mini-fuste cu rol mai mult decorativ, orientate radial spre domnitorul împietrit. Eram pregătit să ascult ceasuri întregi explicațiile profesorului Carteputredă, care nu au întîrziat să vină:
– Istoria statuii este zbuciumată ca și istoria Basarabiei. La 28 iunie 1948 statuia a fost transferată în România, la Vaslui și instalată lîngă biserica Sfîntul Ioan, ctitorită tot de marele voievod. La 23 ianuarie 1955 a fost reinstalată la Chișinău, dar nu la vedere, ci în interiorul grădinii publice. Abia la 31 august 1989 statuia a fost reașezată aici, pe amplasamentul ei inițial.
… Seara tîrziu am părăsit cu părere de rău statuia cu gîndul de a mă reîntoarce în toate zilele cîte urmau să le petrec la Chișinău. Mai aveam multe de văzut și de ascultat…eliarul slav scris în 1473, care se găsește la mînăstirea Humor.
– Și în Bacău există o s

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!