Cultura, eterna cenușăreasă în județ

Cea mai mare bibliotecă comunală a ajuns bufet
• primarii de după ’90 au considerat că e mai eficient un bufet, decît un loc în care oamenii să se culturalizeze n satul Răcătău se poate lăuda cu o cetate dacică, un mare teolog și o școală ridicată de meșteri italieni la începutul veacului XX

Pustietate și noroi. Așa ar putea fi definit spațiul din jurul căminului cultural din Răcătău, un sat mai cunoscut pentru cetatea dacică aflată pe malul Siretului, decît pentru faptul că este locul de naștere al preotului Constantin Galeriu. Sau pentru faptul că aici se află o școală construită, după primul război mondial, de meșterii italieni. Oricum ar fi, pentru bătrînii satului, imaginea căminului nu conferă decît sentimentul amărăciunii. în urmă cu trei – patru decenii, cînd lumea era altfel, iar clădirea ce adăpostea peste 20.000 de volume era centrul atenției, cu greu îți puteai închipui unde vor ajunge lucrurile după 1990. Căci biblioteca aflată în căminul cultural din Răcătău a fost considerată multă vreme una dintre cele mai bogate din județ, la nivel de comune.
A fost înființată în jurul anilor 1953-1954, și s-a bucurat de aportul mai multor bibliotecari. „Era fruntașă pe județ. Avea sală de lectură și depozit pentru cărți. Era dotată cu mobilier și oferea toate condițiile. Avea și o bibliotecară cu program normal. Cred că erau peste 20.000 de volume, din toate domeniile: istorie, literatură, dicționare. Din cîte îmi amintesc, aici se făceau schimburi de experiență cu bibliotecarii din comunele învecinate”, ne-a povestit Teofil Gheorghe, unul dintre bătrînii satului. Situată în zona centrală, biblioteca era vizitată de toți cei veneau fie la magazin, fie la dispensar. Mai ales că, fiind amplasată în căminul cultural, se învecina cu sala în care se dădeau filme. Căci programul era unul bine pus la punct pentru fiecare zi a săptămînii. „Duminica dimineața era matineu pentru copii, după-amiaza pentru adolescenți, iar seara era fimul și hora pentru adulți. Apoi, zi de zi, se dădeau filme, joia fiind seara tineretului”, ne-a povestit bătrînul Teofil.
Totul a trecut, iar după 1990, cînd începuse mania crîșmelor prin mediul rural, biblioteca a fost închisă. Aleșii de atunci ai comunei Horgești au preferat să facă biblioteca mai eficientă. Și așa, una dintre cele mai mari biblioteci comunale a fost închisă, dată uitării, pentru a lăsa locul unui bufet. Abia de curînd, primarul ales al Horgeștiului a înțeles că locul bibliotecii este în căminul cultural. Cînd am ajuns noi pe acolo, cărțile încă mai purtau amprentele tranziției. „Acolo a funcționat un bufet după 1990, dar ulterior a fost transformată în bibliotecă, așa cum îi era menirea. în vara asta vrem să facem reparații capitale. Avem nevoie de un miliard de lei pentru a crea un cămin cultural modern”, ne-a spus Bogdan Eugen, primarul comunei Horgești. Nimeni nu poate spune însă, cînd va fi, sau dacă va fi, finalizat vreodată acest proiect. Cert este că, peste drum de căminul cultural, a rămas în picioare, statornică, școala ridicată în 1919, de meșterii italieni, a căror îndatorire inițială a fost de a ridica podul de peste Siret. Dar, cum-necum, au zidit și o școală, iar acest lucru spune multe. Mai ales că vorbim despre un sat pe care mulți nici măcar nu-l zăresc pe harta județului. Amîndouă, și căminul și școala italienilor, au rămas în picioare și după epoca bufetelor. Poate le va fi mai bine în viitor. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!