Cum au apărut Moș Crăciunii de profesie

La începutul secolului trecut, copiii nu-l cunoșteau pe Moș Crăciun decît din poze. Singurul lucru pe care îl știau ei atunci era că moșul venea pe horn, în timp ce ei dormeau, și le lăsa darurile în ciorapii sau ghetele puse anume lîngă sobă. Odată cu apariția apartamentelor în blocuri, dotate cu încălzire centrala, lucrurile s-

au mai complicat, iar Moșul a început să își lase pachetele din ce în ce mai voluminoase sub bradul împodobit. Nu se știe cui i-a venit

mai întîi ideea de a-l aduce în fața copiilor mici pe Moș Crăciun, în

carne și oase; probabil că tot comercianților și specialiștilor în publicitate. După ce l-au văzut cu ochii lor în magazine și la serbări comunitare, copiii au dorit să fie vizitați de generosul Moș și acasă. Așa au apărut Moș Crăciunii „jucați” de tătici și de unchi. Cum exista riscul ca deghizarea să fie descoperită de puștii mai isteți, iar frumoasa poveste să se transforme în minciună și dezamăgire, au apărut profesioniștii angajați cu ora, cu ziua sau chiar cu luna de către familii, magazine sau instituții.

La început, în America, aceștia erau recrutați din rîndul actorilor șomeri. Pentru că pe o perioadă limitată cererea era mai mare decît oferta, iar sub costum se puteau ascunde, cum s-a și întîmplat nu de puține ori, hoți sau tot felul de rău făcători, au apărut agenții de încredere, cu personal calificat. În Marea Britanie, de pildă, există chiar Școala de Moș Crăciuni „Weston-Super-Marc”, unde la cursurile de opt săptămîni sînt admise numai persoane sănătoase și echilibrate.

Un profesor cu o vechime de 18 ani în „meserie” predă arta de a fi un Moș perfect – bazată pe respectul față de copii, un amestec de

sobrietate și căldură umană, spontaneitate în replici și perspicacitate. Un Moș Crăciun perfect trebuie să fie îmbrăcat impecabil să aibă extrem de multă răbdare și, lucru extrem de important, să aibă respirația proaspată.