D-ale Bacăului

Timp subiectiv: vară. Condiții meteorologice caracteristice: vîrtejuri de praf ce se ridică pînă la cer, cu puțin ajutor din partea măturătorilor de pe stradă, voci și fețe cunoscute, plictisitoare, și figuri noi, inabordabile, țipete de copii răsfățați. Acum două ore, pe banca pe care stau doi îndrăgostiți, a stat un bătrîn care striga: „Băsescu e de vină! Las’ că stiu eu!”. Cui îi pasă? Andi, 21, Shutzuu îți aduc la cunoștință, în manieră grațioasă, că ai întîrziat la film, că ei intră fără tine, dar că au totuși bunăvoință: dacă dai beep cînd intri în sală, se ridică în picioare să-ți arate unde s-au așezat. N-apuci bine să-nchizi telefonul că te trezești pe jos, cu o amețeală de zile mari: iar te-ai ciocnit cu chioșcul de ziare din fața librăriei. „Cine dracu” l-a pus și pe-ăsta aicea?”.

Bănci, praf de cretă și miros de cantină, mașina de lux a unui elev ce ți-e coleg de clasă, rîsete pe seama unui amețit ce nu-și poate ține mapa în mînă, bîrfe și prietenii false. Da! Ai ajuns la școală, aceleași personaje plictisite ce vin să-ți predea; asta cînd nu au reviste inutile de vîndut: tranzacții, oferte refuzate, negocieri. Scandal și supărare mare pe capul profesorilor ce nu mai vor să termine de predat materia. Iarăși apelăm la pregătire…bani și inevitabilul scandal cu părinții. Cum să-i mulțumești pe toți? O lași baltă și treci mai departe, prefăcîndu-te că nu vezi.

Sirena unei mașini de poliție, degete ce arată spre intersecția peste care troneaza statuia fostului domn al Moldovei: doi oameni se iau la bătaie pe trecerea de pietoni absurd, dar adevărat, groaznic, dar liniștitor; ești, totuși, în România, la Bacău, tărîmul căii de mijloc, țară în care te-ai născut și în care vei muri. (Bianca BALCOȘ)