DA’ S-O ȘTIM ȘI NOI Manipularea politică de imagine

I. Recent, la radio, un post privat cu audiență națională prezenta o uimitoare informație, despre campania alegerilor prezidențiale de acum zece ani, din ’92. Pe scurt, fapta denunțată era provocarea contracandidatului Emil Constantinescu cu scopul de a-l enerva și a-l filma într-o stare mai puțin onorantă. Imaginile au fost ulterior adăugate unui clip de campanie electorală. Surpriza a fost cînd am aflat în finalul știrii că, odată trecuți cei 10 ani, fapta se prescrie.

O manipulare de imagine…

II. Contraatacul. Beneficiind de asistența unor specialiști din străinătate (Italia) echipa care conducea campania prezidențială a aceluiași candidat Emil Constantinescu ne prezintă un domn candidat Emil pozat în paralel cu Domnul Cuza, într-o apoteotică imagine care s-a dovedit un element aducător de succes. O altă manipulare de imagine…

III. În zilele noastre, citeam în presa locală, pe prima pagină, un articol care anunța o pretinsă „amenințare la adresa democrației”.

Totul ilustrat cu poze ale unui lider politic. În prima pagină, cel în cauză, prins în imagine cînd vorbea, cu o gură strîmbă și o privire undeva în sus, scoasă din cadru. Aș numi-o o imagine nereușită artistic. În interior, același lider politic, pozat în alb-negru, într-o imagine de vară în care ochelari globuloși îi dau un aer de insectă enormă sau de extraterestru. Articolul, vai mie!, nu m-a lămurit deloc. Cuprindea date din (și comentarii despre) un sondaj electoral care ne informa că domnul C.V. Tudor – căci despre el era vorba – capătă „priză” la electoratul din mediul rural, care pînă acum îl votase în proporție mare pe domnul Ion Iliescu. Am citit și recitit articolul, în cruciș și-n curmeziș, am încercat să potrivesc în fel și chip bucățile de text, dar n-am găsit nici un argument prin care autorul (anonim!…) să mă conducă logic la înțelegerea felului cum creșterea popularității unui candidat dintr-un partid de opoziție, în condițiile în care actuala conducere de stat și guvern pare a nu-și fi îndeplinit prea strălucit misiunea, duce la amenințarea democrației, a unui președinte sau guvern, prin mecanismul electoral bazat pe voturi (ale căror procente crescînde în sondajele preelectorale pot anticipa victoria în alegeri) ar fi o amenințare la adresa democrației. Dumneavoastră pricepeți?

De ce afirm că actuala conducere nu și-a îndeplinit prea strălucit misiunea, explic imediat. S-ar putea să mă înșel, dar spuneți dumneavoastră ce părere aveți la citirea următoarelor articole din Constituție, articole pe care aleșii noștri ar fi trebuit să le aibă „în cuget și-n simțiri” și să le aplice în faptă, cu mijloacele specifice pozițiilor lor.

CAPITOLUL III, Președintele României, Articolul 82. Validarea mandatului și depunerea jurămîntului (…)

2. Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în fața Camerei Deputaților și a Senatului, în ședință comună, următorul jurămînt:

„Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea Spirituală și Materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu.

CAPITOLUL II, ARTICOLUL 43, Nivelul de trai

1. Statul este OBLIGAT să ia măsuri de DEZVOLTARE ECONOMICĂ și de protecție socială, de natură să ASIGURE cetățenilor UN NIVEL DE TRAI DECENT. (…)

TITLUL IV, ARTICOLUL 134, Economia

2. Statul trebuie să asigure (…)

(f) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții pentru toți cetățenii țării, nu doar pentru unii, „mai egali decît alții”, deoarece…

TITLUL II, CAPITOLUL I, ARTICOLUL 16

1. Cetățenii sînt egali în fața legii și a Autorităților Publice, fără privilegii și discriminări.

Acum spuneți dumneavoastră dacă autoritățile publice (la care se face referire în art. 16) au asigurat „crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții” (din art. 134), în aceeași măsură pentru toți cetățenii, care – se spune – sînt egali (cf. art. 16), totul sub ochiul atent al președintelui României, care și-a pus „toată puterea și priceperea pentru propășirea SPIRITUALĂ ȘI MATERIALĂ a poporului român”, așa cum a jurat (conf. art. 82). Acest lucru în condițiile în care statul este „OBLIGAT să ia măsuri de DEZVOLTARE Economică și de protecție socială, de natură să Asigure cetățenilor UN NIVEL DE TRAI DECENT” (cf. art. 43).

Nu sînt înregistrat politic în partidul domnului C.V. Tudor, nu sînt simpatizant al dumnealui, nici al partidului pe care-l conduce. Sînt doar un cetățean care citește Constituția. Nu voi vota pe cei ce nu-și îndeplinesc atribuțiile asumate prin pozițiile căpătate ca urmare a voturilor alegătorilor. Și nu accept să mă las manipulat de o poză meșteșugit aleasă, nici de un titlu manipulator, pus în cap de articol, precum o nucă în perete.

Domnul C.V. Tudor are, ca orice om, calități și defecte, unul dintre păcate fiindu-i după părerea unora spiritul polemic și gura prea slobodă. Dar într-o lume în care cîntărețe pop cu capul ras merg la decernarea premiilor MTV în rochii albe de in și cu cizme de cowboy, fără ca această atitudine să fie văzută decît ca un element publicitar, zîmbetul domnului Iliescu, frumusețea domnului Roman, asemănarea cu Alexandru Ioan Cuza a domnului Constantinescu, puterile parapsihologice ale domnului Mudava și limbajul domnului Corneliu Vadim Tudor sau ochelarii ca niște ochi de insectă sînt toate elemente de imagine. Pentru că, nu-i așa, candidatul trebuie să se deosebească de ceilalți. Prinsă la mijloc între interesele USA- NATO și UE, România are (ne)voie să se întoarcă măcar o vreme spre ea însăși, spre interesul propriu, spre ceea ce are ca național ș i- de ce nu, cu măsură – spre partidele naționaliste. Fie ele partide mari, ca cel al domnului Corneliu V. Tudor sau mici, ca PVR-ul inițiat de Pavel Coruț.

Atenție deci la informația politică manipulatorie din presă. Vă doresc să mergeți cu toții la vot, nemanipulați!