Trăim vremuri tulburi. Somnul rațiunii naște monștri, iar omenirea se află într-o stare penibilă de somnolență pentru că cei care ne conduc se închină „vițelului de aur” neglijînd total sufletul omului. Vițelul de aur fiind idolul la care se închinau evreii și care a fost sfărîmat de Moise fiindcă n-au respectat cele zece porunci.
Și lumea de astăzi este într-o continuă schimbare. Sîntem martori ai unor progrese și tehnologice uluitoare, dar și ai unui declin vertiginos al valorilor umane, și asta în special după decembrie 1989, concomitent cu declinul economic. Din păcate, pentru poporul român alegerile din 2000 nu au adus așteptatele schimbări în bine, ci doar o ploaie de promisiuni, neacoperite faptic. Nici legile pe care sindicatele le-ar fi dorit să fie adoptate de Parlament, nici împlinirea aspirațiilor populației nu au căpătat o materializare concretă. Partidul Social-Democrat, colos cu picioarele de lut al inerției post-decembriste, se comportă ca un partid unic, arogant și ineficient, părînd de la o lună la alta tot mai incapabil să rezolve problemele grave cu care se confruntă societatea românească.
Românii nu mai au puterea financiară să-și achite facturile către furnizorii de servicii, fapt ce-i determină să contracteze împrumuturi, a căror rambursare nu o mai pot realiza. Ca urmare, apartamentele cu care au fost garantate aceste împrumuturi trec în proprietatea altor persoane. Pe această filieră a disperării intervin și rechinii agențiilor imobiliare, precum și cămătarii veroși, care exploatează durerea și suferința umană. Compatrioții noștri nu-și mai pot asigura pentru familiile lor coșul minim de cheltuieli zilnice, absolut necesare unei existențe la limita decenței. Din ce în ce mai mulți cetățeni devin „rău platnici”, iar copiii lor, subalimentați și abrutizați de scăderea nivelului de trai. Populația se află într-o situație disperată, și asta sub ochii nepăsători ai guvernanților P.S.D.-iști, care nu sînt preocupați decît de interesele lor personale, sau de grup. Strigătul disperat al populației pauperizate trebuie să fie auzit, odată și odată, de către factorii de Putere din România, pînă nu va fi prea tîrziu! Toți politicienii P.S.D. promit marea cu sarea în campaniile electorale. Unii alegători chiar se lasă păcăliți de făgăduielile ademenitoare ce li se azvîrl, ca nada la pește. Alții, mai isteți, doar se prefac. Tineretul – căruia i s-a cîntat atîta în strună după 1989 – nu mai știe să rîdă. Face doar gălăgie că nu-i luat în seamă. Nu mai are elan să se afirme. Nu mai are nici speranțe. Dacă poate și are și cu ce, își ia lumea-n cap. Propaganda P.S.D.-istă a devenit vulgaritatea cea mai agresivă prin toate canalele de televiziune. Tineretului nu i se mai oferă nimic în care să creadă. Se fac toate eforturile pentru deprecierea trecutului acestui neam, fapt ce duce la debusolarea unor minți tinere care, nemaiavînd în ce să se ancoreze, nu fac decît să se neuroastenizeze uitîndu-se la un prezent derizoriu, care-i îndeamnă să ia calea drogurilor!
Cu toate astea, lui Adrian Năstase i se pare că Guvernul său merge pe un drum bun. De fapt, de vreo 14 ani nici un guvern n-a recunoscut că acest drum este greșit, rău, cu gropi, hîrtoape și cu tîlhari la drumul mare și la propriu și la figurat. Aceasta fiindcă România s-a oprit la mijlocul drumului în 1990. De parcă i-ar fi ieșit în drum o mîță neagră. Drept urmare, sute de mii de români au fost aruncați pe drumuri, fără case și locuri de muncă, iar alții au luat-o pe Drumul Robilor, înspre Apus. Îmbogățiții și guvernanții post-decembriști nu văd ce se întîmplă pe drumurile țării, fiindcă ei se deplasează pe calea aerului și stau mai mult prin străinătățuri. În acest timp, au plecat pe ultimul lor drum… mii de români, de la copii și adulți sinucigași, pînă la bătrîni bolnavi, subnutriți sau morți de frig ori de foame! Este de domeniul evidenței, însă, că jungla politică P.S.D.-istă este suprasaturată cu o faună compusă din fel de fel de „jivine” puse pe căpătuială, asigurînd astfel și liniștea conducerii P.S.D.-iste în rezervația căreia nu trebuie să aibă loc nici un fel de întîmplări cu final neașteptat, care ar fi potrivnice intereselor lor politice.
Dar efectele secundare ale acestei politici au fost și sînt o perpetuă improvizație și involuție organizatorică, țara devenind un rai al dezorganizării organizate, mediul necesar mafioților de toate culorile și corupției. „Hoții care fură de la particulari își duc viața în lanțuri; pe cînd tîlharii poporului trăiesc în aur și-n purpură” scria, acum mai bine de 2000 de ani, Cato cel Bătrîn, de parcă s-ar fi adresat politicienilor noștri P.S.D-iști, care se închină tot la vițelul de aur, idolul lor preferat. S-ar putea ca redeșteptarea tîrzie să fie tragică, iar tributul pe care-l vor plăti acești politicieni nu va fi ușor cînd va veni un Moise și pentru ei! (Aurel BERARU)
Lasă un răspuns