Fără îndoială că la nivelul aparențelor Adrian Năstase lasă impresia unui cerber al democrației și al libertăților obținute de poporul român după decembrie 1989. Numai că, deocamdată, felul cum evoluează viața noastră de zi cu zi nu ne dă nici o speranță că sub guvernul actual s-ar putea îmbunătăți ceva în viitor.Tot ce-a întreprins Guvernul P.S.D. pînă acum n-a făcut altceva decît să demonstreze limitele și barierele „prosperității”, care n-au fost deloc utopice. Tam-tam-ul care s-a făcut la alegerile din 2000 a fost o simplă momeală, care și-a atins scopul. Numai că momeala are și-un cîrlig cu care a prins electoratul care (în ignoranța lui) l-a și votat. N-a durat mult, însă, ca același electorat să se convingă de greșeala făcută. Viața poporului nu numai că nu s-a îmbunătățit, dar s-a înrăutățit și mai mult prin apariția unor noi taxe și impozite, prin privatizări frauduloase, falimente trucate, bănci devalizate, parlamentari și guvernanți corupți, justiție haotică și afaceriști veroși! Nu e de mirare, deci, că în acest climat a apărut un fenomen de respingere a unor idei de așa-zisă protecție socială, care miros de la o poștă a interes electoral în contul viitoarelor alegeri. Cert este că pe măsură ce conflictele dintre Guvern și guvernați se înmulțesc – credibilitatea partidului și guvernului scade. De aceea nu ar fi, poate, lipsit de interes să mergem pe urma înrudirii profunde dintre criza politicii guvernamentale și aceea a populației, care au alertat „o minte atît de ascuțită”, cum este cea a premierului Adrian Năstase, susținător al propriilor idei încît a cam dat des cu oiștea-n gard. Făcînd parte (conform codului său genetic) din acea categorie de oameni care cred că adevărul depinde de ei, nu ei de adevăr, la alegerile locale l-au scos pe Geoană de guler pentru a fi ales primar general al Capitalei, dar care în final a ieșit cu coada între picioare. Apoi a impus acele penibile „alegeri preliminare” stîrnind furtuni greu de stăvilit în sînul propriului partid și culminînd prin „încuscrirea” cu P.U.R., ce s-a dovedit o adevărată cacealma. P.U.R.-ul e pe drojdie, gata să-și dea duhul ca o muscă prinsă în plasa unui păianjen.
Dacă s-a urmărit, cumva, scoaterea lui din circuitul politic ca pe niște ornamente de prisos în peisajul politicii românești ca urmare a victoriilor obținute la alegerile locale, atunci s-ar putea spune că s-a reușit în mare parte, deoarece multe filiale au și trecut la alte partide. Am auzit că domnul Stavarache, primarul Bacăului, ar fi spus că-i este rușine să mai scoată capul pe stradă. Păcat! Rușinea nu este a domniei sale. Ea (rușinea) are rădăcini mai adînci. Să nu le dezgropăm. Deocamdată.
Revenind la Adrian Năstase, se poate spune că oricîte confuzii ar exista în politica sa machiavelică, oricîte „breșe” ar prezenta gîndirea lui, rolul pe care l-a acordat prosperității țării s-a văzut! Zero! Un „zero” care s-a concretizat destul de dramatic în destinul populației! În orice caz, putem spune că ne aflăm în fața a ceea ce se dovedește a fi esențial pentru omul politic post-decembrist: psihologia sa. O psihologie obsedată de verbul „a avea” și ni se pregătește un nou fel de sclavie dacă P.S.D-ul va fi majoritar în Parlamentul viitor! Poate cea mai subtilă și mai periculoasă dintre toate: sclavia parlamentară!!!
Ultima „țeapă” pe care vor s-o înfigă în grumazul bietului român (fiindcă tot el va plăti), vine din partea celor care nu vor mai fi aleși la viitorul mandat. Pentru asta, ei vor (în nerușinarea lor) plăți compensatorii de 240 milioane de lei și pensii viagere de 26 de milioane de lei pe lună pentru simplul motiv că au fost niște mașini de vot și au dormit în Parlament, fără să nutrească vreodată ambiția de făcători de legi. Și-au votat în favoarea lor fel de fel de legi, unele mai năstrușnice decît altele, fiind convinși că lor li se cuvine totul, ca unor despoți de altădată! Fiind majoritari n-ar fi deloc imposibil ca și această aberantă lege să se aprobe, în pofida celor din Opoziție! Pe „sclavi” tot nu-i întreabă nimeni, niciodată, dacă sînt, ori nu sînt de acord. Ei au doar obligația de a plăti pentru toate „poftele” noilor despoți, spre îndestularea lăcomiei lor!
Aurel BERARU
Lasă un răspuns