DE-ALE ECOLOGIEI

„Eu sunt mic, degeaba zic!”…

Calistrat COSTIN

Monștri mari și monștri mici, monștri care-va-să-zică, / se hrănesc, se ghiftuiesc, beau din apa unuia și-același rîu, / dar… dar cei mari (acei mai mari!), uneori, adeseori, / se mai adapă și din „zeama” mîgîdanilor „pitici” / (că și sîngele-i lichid, și-i chiar foarte hrănitor!), / cei micuți, cu frica-n sîn, tac și-nghit, nu zic nimic / (potrivit unui principiu: „eu sunt mic, degeaba zic!), / legea junglei fiind lege / neclintită și solidă ca un zid, / cum s-ar zice: ideală (cu excepții mult prea rare…), / de aceea echilibrul ecologic nu se strică, logic, e firesc, nu-i de mirare! / Și… / Și-s așa gustoase toate, și așa e drept să fie, / cum le vede spectatorul, „privitorul ca la teatru”, / tolănit într-un fotoliu / seara la televizor, stînd picior peste picior, visător / la o planetă pitorească, fascinantă și cochetă / dar cu-n plus de poezie și cu mai puțin omor, / că viața-i trecătoare și-i o țîră cam pustie, / haimana și beladie / și… și, vezi bine, monstrul monștrilor o știe, / și îi place, tare-i place, c-asta-i face traiul ieftin, / lung, sigur, ușor, / că nu-i pasă de nimica, el tronează, el dictează, se distrează, / umblă lela prin pădure de nebun și de hai-hui, / că huiduma sa măreață cu coroana pe-o ureche / nu este problema lui / (dar a cui?!)…nd picior peste pic

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!