„Stricăciunile” graiului
* De la „Capul Bunei Speranțe” la „Capătul Răbdării”…
Calistrat COSTIN
Pe la televiziuni, prin parlament, prin jurnale, pe stradă, pe unde vrei și unde nu vrei, pare că unora – vorbitori și „vorbitori” de tip nou – nu le mai ajunge „limba maternă”, nu le mai ajung cuvintele, vorbele „matern-paterne”, și-o dau pe fel de fel de împrumuturi din alte „limbi”, să se facă, nu-i așa, mai bine înțeleși! De tot hazul sînt sportivii, fotbaliștii, mai ales (nu toți!) vînduți/cumpărați pe la cluburi „din afară”, care se poticnesc în exprimare, nu-și mai găsesc vocabula suptă de la țîța mamii lor, și-ți toarnă cîte-o nucă-n perete de aiurea, cîntată „a l’italiano” ori a ce le trece prin tărtăcuțe! Nu zice nimeni să nu mai facem uz de „delicatețuri” din alte graiuri că în ăst chip ne mai îmbogățim și noi bagajul lexical (asta fiind chiar o lege în evoluția limbilor pămîntului), dar de aici și pînă la a-ți împăna cavitatea bucală cu averea lingvistică a altora, e cale lungă tare! Un om cu adevărat cult, cultivat, școlit, ce mai, deștept, cu doxă, știe a face diferența și a nu poci singura mare avuție a neamului său, „fagurele de miere”, care este limba părinților, aceea care dă personalitate unui neam trecător pe pămînt… De altfel, nu de azi – de ieri, marile spirite, marii scriitori români (Alecsandri, Hașdeu, Negruzzi, însuși MARELE EMINESCU, și toți care au urmat) n-au ostenit a-i șfichiui pe „stricătorii de grai românesc”! Dar, se vede treaba, fiecare epocă are de luptat cu „stricăciunile” proprii, că așa-i viața făcută să fie…
Am ținut să reiau aceste „aluzii”, întrucît „europenizarea” care a devenit fapt împlinit, ca și „americanizarea”, par a le lua unora mai săraci cu duhul, mințile, îndemnîndu-i a vorbi păsărește crezînd că vorbesc românește… Dar să ne continuăm povestea vorbelor noastre, că sînt multe de învățat!
* CAP, CAPETE, CĂPĂȚ+NI… – Nu vom osteni a face vorbire despre acest cuvînt desemnînd, între altele, „organul gîndirii”, de fapt acoperămînt pentru „organul” propriu-zis, care-i creierul cu strania, neprețuita lui „materie cenușie”; însă „capul” e cap și cînd e „capul statului”, „capul satului”, și… „capul peștelui”, care pește, se știe, de la „cap” se împute, și oamenii, noi adică, uităm, cam uităm adevărul acesta și lăsăm lucrurile să meargă de la sine, asta pînă într-o zi cînd de prea multă „putoare” emanînd din cap, tradiționala „mămăligă” explodează și… și apoi, după ce putregăiții au fost puși cu capul sub butuc, o luăm de la… capăt, și mergem mai departe; unde „mai departe”?!… ei bine, la „capătul lumii” ori „Capul Bunei Speranțe”… cînd ajungem la „capătul răbdării”, lucrurile se complică: ori ne punem mîinile-n cap și o luăm razna, ori ne luăm lumea în cap, știut fiind de asemenea că sabia nu taie capul „plecat” (cu condiția însă să fie, capul, plecat departe de eșafod!) ori, pur și simplu, renunțăm la năpăstuitul organ, că, nu-i așa, sînt atîția și atîția semeni „fără cap” (ori cu capete seci sau pătrate) care o duc regește în comparație cu „capetele luminate”… Unele zicale, în contextul ultimelor „evoluții” (involuții?!) mai trebuie ajustate, să corespundă realității obiective, de pildă: „capul face, capul trage” trebuie regîndit mai nou: „capul face”, dar de tras (mîța de coadă, să spunem) o trag ceilalți, sărăntocii, pîrliții, „contribuabilii”, așa că, atunci cînd, onorabili concetățeni, cînd alegeți un „cap” spre a vă sta în frunte, vedeți pe cine puneți „ștampila” că dacă ăla care „face” e „capul răutăților”, v-ați ars! Sau: acum, după cele multe care se știu, nu se mai umblă cu capul în traistă, întrucît nu mai sînt „trăiști”, acum îs merțane, yachturi, helicopterte, avioane personale…
Dar, despre venerabila problemă a „capului” și „capetelor” (de acuzare…) ori a altor cuvințele, pe data viitoare!
e”, dar de tras (mîța de coadă, să spunem) o trag ceilalți, sărăntocii, pîrliții, „contribuab
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.