De la lume adunate

… Și rîioase, și cu coada sus!

• capre, „capra podului”, „capre rîioase”…

După ce ne-am bătut capul cu deslușirea capcanelor ascunse în vocabula CAP, să ne oprim, că tare drag ne e, la cuvîntul CAPRĂ, într-atît de prezent în graiul nostru strămoșesc, dar și actual, că, e lucru demonstrat, cu dînsele – CAPRELE sîntem demult reintrați în Europa, asta din pricină că DOAMNELE CAPRE au o poziție a cozii ce place nespus (ba și „spus”) DOMNILOR ȚAPI de pe toate meridianele și „paralele…le” planetei! Rumegătoare tenace, caprele nu-s prea pretențioase la de-ale gurii, se țin cu te miri ce și-s foarte îngăduitoare! „Mă, mon cher – mi-a zis odată un franțuz – mă, caprele voastre sunt aur curat, cuminți, ascultătoare, nu behăie, ca ale noastre, neîntrebate, mame bune, amante o-la-la, ce mai, bravo, mă, și vorba aia – pun’te tu capră ca să sar eu – e de-o înțelepciune irefutabilă, zău, bravo”! Și – a mai adăugat brînzarul de pe Sena – „da, mă, curat brand, mă, și dau un lapte de-ți lasă chestia aia apă, lapte din care se face un fromage, un cașcaval adică, fără egal”! Ca să vezi… Vasăzică ele, caprele au inspirat fetelor și cucoanelor „poziția cozii”, ridicată optim ca să se vadă că nu e de glumă! Domnii, bărbații, au copiat barba de la țapi (coarnele derivînd de la cerbi, că-s mai vizibile și au valoare de „trofeu”). Cît o fi de rîioasă, capra se ține de bățoasă și voioasă spre a face ulterior suratelor oi în ciudă, ța-ța-ța-căpriță-ța, dă-te dar nu i-o lăsa!… Vine vorba, că… „i-o lasă, nu i-o lasă, căprița trebuie să se lase cumva dacă tot se dă, că viața-i pe bani, și dacă musai să ai… (poți să și n-ai, dar e preferabil s-o dai ca să ai!). Capra sare masa pentru ca iada să sară casa, altminteri „saltul calitativ” (fie și din lac în puț) nu s-ar produce, nici concepe, filozofic behăind (vorbind)! Acuma, dragi blănoși și dragi blănoase, nici prea multe mese nu-i recomandabil să sară iada, că de atîtea „salturi dialectice” unii (nu spunem cine!) au ajuns la capra podului, au luat-o-n barbă și-au mierlit-o! Capra se află la cuțite cu varza, de aceea cele două „naturi” sunt teribil de greu de conciliat. Arta reprezentării și rostirii „tragice” profită de pe urma țapilor, dar mai ales a caprei care calcă piatra, care piatră crapă-n patru, crăpa-i-ar caprei crapul, ăăăăă, adică capul în… ș.a.m.d – învățîndu-i, cu frămîntăturile de limbă specifice, pe actori tehnica rostirii limpezi! Pe vremuri berea se servea la țap, dar mai abitir la „nu servim în stare de ebrietate”; astăzi, ne-am civilizat ce capra dracului, berea se desface la sticlă, la cutie, la cîrciumă sau la discreție, și chiar la căprițele făcînd pe țapul – trăiască emanciparea! – trăgînd pe țapi în țapă, de preferință la proțap, bine perpeliți și tăvăliți în mujdei de usturoi! Specia – la noi românii mai ales! – e în mare primejdie, noi valahii dorind mai mult ca alții să moară și capra vecinului, după ce simpaticul ierbivor a dat ortul popii în ograda noastră! Se cuvin cîteva „interpretări” suplimentare despre „capra rîioasă” carpato-dunăreană (despre „caprele negre” ori „caprele de munte” numai de bine!); „Caprele rîioase” sunt un fel de uscături buicind în grădina socială a fiecărei palme de pămînt. „Capra rîioasă” care, în plus, mai ține și coada sus vine că-i un personaj (masculin, feminin sau… ambigen) îngîmfat, înfumurat, fudul; să mai precizăm că „rîia” e o boală care te mănîncă și… se vede, iar la figurat înseamnă: pacoste, năpastă, plagă (comunitară). La capitolul „capre rîioase” – să nu ne facem iluzii! – epoca „post-decembristă” nu e mai puțin „dotată” decît defuncta „epocă de aur”! Sînt atît de multe și diverse „capre rîioase” în bălțata noastră democrație, în viața (sau…moartea!) politică a momentului încît te-apucă dorul de vremurile de altădată (vorba analistului și admirabilului jurnalist Ion Cristoiu care e gata să se înscrie într-un partid al noilor și adevăraților marxiști pe cale de reconstituire!). „Caprele rîioase” de pe scena „eternei și fascinantei Românii” se înjură și se behăie între ele ca la ușa cortului, fudule, pasămite, de cît de importante, de prezidențiale și guvernamentale sînt dumnealor și cît mult bine fac ele bietului român săracul!… Parafrazînd, trebuie acceptat că fiecare nație pe caprele ei rîioase va pieri! Dacă vă mai arde să trăiți bine, n-aveți decît!… Atenție mare pe viitor la rîie și la rîioși! (Calistrat COSTIN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!