Demolatorul

dem2 (Foto: Liviu MAFTEI) – Moara Aurora a fost pusă la pămînt printr-o explozie în 24 de trepte
dem3 (Foto: Liviu MAFTEI) – Demolarea fabricii Partizanul a fost pregătită timp de opt luni

Demolatorul

• pentru că firma sa de construcții nu mergea prea bine, un băcăuan și-a făcut firmă de demolări

Jurist de profesie, Daniel Rusu a început o afacere în domeniul construcțiilor. într-un mediu puternic concurențial, afacerea nu a evoluat cum plănuia și s-a reorientat în domeniul demolărilor. După ani de muncă a reușit să creze o afacere integrată: demolează clădirile, curăță zona și, cu ajutorul unei firme specializate, proiectează viitoarele construcții, cărora le pune și baza.

„Această activitate este una relativ nouă. S-a dezvoltat pe ideea de a da jos ce este vechi pentru a face loc elementelor de noutate” – spune Daniel Rusu. Se schimbă lucrurile: marile magazine se mută în orașe, iar sectoarele de producție, la marginea lor. în Bacău, firma sa a dat jos cîteva clădiri emblematice: fosta fabrică Partizanul, Moara Aurora și acum demolează Tipografia Bacovia. Pe locul acestor clădiri se ridică hipermarketuri. La Partizanul s-a construit Billa și se lucrează la viitorul Mall, pe locul tipografiei se va construi un alt magazin Billa, iar pe locul unde s-a aflat Moara Aurora, se va ridica un magazin Kaufland. Regrete sau nostalgii?
„în tipografie lucrau cîteva zeci de oameni care au scos zeci de cărți remarcabile, dar cu costuri foarte mari. O tipografie modernă poate funcționa și într-un spațiu mult mai mic, iar pe locul ei se va ridica un hipermarket care va da de muncă la 200 de oameni. Sînt oameni care au lucrat o viață întreagă în Partizanul, dar fabrica era mîncată de acid, costa mult mai mult s-o refaci. Amintirea unor trecuturi glorioase, în care bunurile erau ale întregului popor, nu dă de mîncare. în orice caz, istoria ne va judeca dacă am făcut bine sau nu” – filozofează Daniel Rusu.

Explozii la Partizanul

în Bacău, prima demolare a făcut-o la fosta fabrică Partizanul, pe care a pregătit-o timp de opt luni pentru demolare. „A fost o lucrare foarte mare, cu multe corpuri de clădire iar, în plus, ca să sporească nivelul de dificultate, zona era amplasată foarte aproape de obiective civile” – spune Rusu. Dacă se folosesc utilaje mecanice pentru demolare, vecinătatea clădirilor de locuințe nu pune probleme, însă, dacă se folosesc explozibili, crește riscul producerii unor accidente. „Partizanul se afla la cinci metri de stradă și 30 de metri de blocurile de locuințe, așa că a fost nevoie să ne luăm măsuri suplimentare de siguranță. Sîntem primii din România care protejăm obiectivele cu panouri; fiecare grindă este îmbrăcată cu plasă și material lemnos. Cresc costurile, dar crește și eficiența protecției, pentru că elementele de piatră se vor opri în panourile metalice” – povestește Daniel Rusu.
O mare problemă o reprezintă și spectatorii, de integritatea cărora trebuie să aibă grijă. „în blocul de vizavi de clădirea care trebuia demolată ieșise un tip la balcon și nu voia să intre în casă. I-am zis că e pericol, că aruncăm în aer, că nu are voie să stea pe balcon. Oricîte măsuri de siguranță am lua nu-i bine să stai pe balcon cînd îți dispare clădirea din față. A început să mă înjure și a scos o carte și m-a întrebat: Știi ce-i asta? E Constituția României, eu am drepturi, bă, stau unde vreau. După prima explozie, n-a rezistat și a dispărut rapid de pe balcon”.

La minus 20 de grade

Demolarea morii din Bacău a fost o lucrare spectaculoasă. A avut la un moment dat un regim de monument istoric, însă pentru a se reabilita era nevoie de foarte mulți bani. Acolo s-a lucrat la minus 20 de grade, s-au folosit 67 kg de explozibil și sute de capse de inițiere. Trebuia să se dea jos pe 18 ianuarie dar, din cauza unui cablu care a făcut scurt, s-a amînat. „Un ziarist, nemulțumit că nu i-am dat voie să filmeze de foarte aproape, a sunat la București că se demolează, se afectează traseul avioanelor și alte prostii de felul acesta. IGP a luat legătura cu Bacăul, telefoane, armată, au venit să vadă ce facem. Nu era nimic, pentru că noi sîntem monitorizați de Serviciul de arme și muniții. A doua zi, în cinci minute am dat-o jos” – spune Rusu.

Asigurări de milioane de euro

Principala provocare căreia trebuie să-i facă față un demolator este să calculeze modul în care ruperea structurilor de rezistență ale clădirii va determina prăbușirea acesteia. „Acum o lună jumătate am dat jos, la Ploiești, un turn înalt cît o clădire de 25 de etaje, cu structură betonată de sus pînă jos. Una e să fie structură de cărămidă sau BCA și altceva e să ai beton. în mod normal ar fi fost nevoie de 500 kg de TNT, însă am folosit numai 75, pentru că la 35 de metri se aflau un hipermaket și blocuri de locuințe. Am ales să-l rupem în anumite zone, să-l torsionăm și să lăsăm gravitația să-l dea jos” – spune Daniel Rusu. El zice că există un grad foarte mare de pericol, iar uneori intervine haosul, incontrolabilul. S-ar putea ca o capsă de inițiere să nu ia foc și astfel un sector din clădire să nu se rupă. „Sîntem cîteva societăți în România care facem acest gen de lucrări. Toate se asigură pentru daune. La Ploiești s-au solicitat două milioane de euro și s-a asigurat pînă la urmă pentru un milion. E o muncă foarte dură. Se cheltuiește mult cu protecția. Dacă ar fi un bloc de 50 de etaje în pădure, ar fi mai simplu, dar e în oraș”.

Cine ce cîștigă

„Eu fac treaba murdară; utilajele se distrug mult mai repede în acest domeniu. Sînt unii care zic: «Uite ce afacere bună, mă duc și eu la școala de demolatori». Banii buni îi cîștigă însă cei care evacuează molozul. Pînă la urmă cîștigă tot constructorul: cu spargerea, ruperea, fragmentarea, transportul. Acolo sînt banii. în România nu se plătește inteligența în demolări. Străinii, care știu ce înseamnă să demolezi o clădire la 10 metri de un bloc, plătesc mai bine. De patru ori mai mult”.
Școală de demolatori nu există. Există o școală de artificieri pe care a absolvit-o și el. Are calificare de artificier și pirotehnist, deși la bază este jurist. El îi sfătuiește pe cei care doresc să-i urmeze calea să nu se apuce dacă nu au făcut construcții. Trebuie să învețe structura, armarea, modul cum s-a turnat betonul. Dacă nu faci o expertiză a structurii poți greși; în loc să-ți rupă clădirea, ți-o fragmentează, te trezești cu așchii pe 500 mp. Explozibilul de ajută să torsionezi clădirea, dar nu o taie. Trebuie să calculezi gramajul în funcție de structură, astfel încît să-ți ducă clădirea în unghiul în care vrei.

Cine sînt demolatorii

Cei care lucrează în firma sa nu sînt foști militari ci foști mineri. „Militarii iau lada de trotil și îi dat foc. Face «bum» o singură dată, că așa au învățat ei la școală. Așa s-a întîmplat la București, la eșecul de la Circul Foamei. Sînt atît de plini de ei că e greu să-i convingi că se poate face și altfel. Profesioniștii mei sînt din mină – artificieri de subteran și sufrafață. Ei s-au format la locul de muncă. E o meserie grea” – conchide Daniel Rusu. Acum, firma sa pregătește prima groapă ecologică de depozitare a molozului, cu o capacitate de 300.000 de mc. (Răzvan BIBIRE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!