Drama lui Costel Suvac n-a avut ecourile scontate

Nevoit să vîndă navomodele ca să meargă la concursuri
• Mihai Gugleș își scoate lucrările la mezat pentru că n-are încotro

Navomodelismul este o ocupație deosebit de frumoasă, dar și extrem de migăloasă și care presupune multe sacrificii. Cazul cel mai elocvent este cel al regretatului Costel Suvac, de la a cărui prematură moarte se împlinesc trei ani în această lună. Deși a făcut lucrări care în Occident se vînd pe bani grei, Suvac a murit răpus de o boală cruntă, în sărăcie, dar cu o nouă machetă pe masa de lucru din modestul său apartament. Faptul că acel om și-a dat viața pentru o pasiune nu a sensibilizat pe nimeni, dintre cei cu stare sau în măsură să sprijine.
De aceeași pasiune este cuprins și Mihai Gugleș, unul dintre discipolii lui Suvac și ai profesorului universitar Marcel Fita, cel care l-a inițiat în modelism acum 27 de ani. Printre navomodelele mai vechi realizate de Gugleș se numără Aurora, Atlas 2,Canberra, Vittorio Veneto, Bricul Mircea. Mai încoace, din mîinile navomodelistului băcăuan au mai ieșit machetele navelor Bismark (la scara 1:720), USS Saratoga (la scara 1:720, arhicunoscutul portavion al flotei de război americane), Richelieu (scara 1:400), a cărui construcție a durat 3 ani, Aurora (scara 1:100), din nou Richelieu (scara 1:133) – lucrare de referință alcătuită din peste 210 mii de piese, toate manufacturate, și în care au fost investiți 180 de milioane de lei. Toate navomodelele înainte amintite au fost premiate la concursuri interne și internaționale, adică au fost răsplătite cu medalii.

Costuri imense pentru un navomodel, răsplată insignifiantă

Spre exemplu, pentru realizarea unui model al unei nave celebre, doar procurarea planurilor, de la muzee sau din arhive, costă între 1800 și 2000 de lire sterline. La aceste sume se adaugă costurile cu materialele (lemn, de tei, baghete, bambus, balsa, cleiuri și vopsele speciale – din import – tablă, sîrmă scule, aparatură specială). în România, puțini își permit să acopere toate cerințele în ce privește materialele sau aparatura. în general, ca și în cazul lui Gugleș, se lucrează mai mult manual, cu aparatură rudimentară, din lipsă de fonduri. Banii nu apar nici după ce o lucrare este premiată, iar dacă vin nu compensează cheltuielile și manopera.
„Dintre toate lucrările mele premiate aș vrea să vînd măcar una sau două pentru a putea să concurez anul viitor la Campionatul Mondial. Voi apela și la internet dar și la alte mijloace pentru a găsi cumpărători. Mă doare sufletul să le dau, dar nu am încotro dacă vreau să fac altele. Am deja în lucru două nave de amploare, HMS Rodney și Mirnîi. De asemenea, cu bătaie în viitor, vreau să finalizez nava Yamato („amiral” al flotei japoneze în al doilea război mondial), începută de Suvac și neîncheiată din cauza trecerii sale la cele veșnice”, și-a spus Gugleș păsul. Să mai spunem că, la fel ca mai toți colegii săi, Gugleș își lucrează modelele acasă, deoarece astea sînt condițiile. (Marius AMBROZIE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!