EDITORIAL Campanie electorală cu citație

Ștefan RADU

Înainte de a se încheia Săptămîna Luminată, răbdarea premierului Năstase s-a evaporat complet, lăsînd loc unei iritări exagerate, dovadă a unor frustrări mai vechi. Chiar dacă mai toate formațiunile politice importante se jură că nu a început campania electorală, liderii cei mai cunoscuți se întrec în a lansa mesaje belicoase către electoratul amețit încă de Postul Mare. Sînt readuse în discuție dosare mai vechi, afaceri ce devin „fierbinți” doar o dată la patru ani (în rest, Parchetul, Poliția, alte organisme de control le ignoră complet), spre deliciul celor trăiesc din arderea unor scandaluri de cartier, mai mereu terminate cu o chermeză la crîșma de pe deal…

În principiu, prim-ministrul are dreptate: nu poți aduce acuzații grave unui partid sau persoane publice fără să deții dovezi irefutabile. A repeta continuu că PSD pregătește o mare fraudă la alegerile locale din iunie este extrem de periculos pentru că te poți trezi cu citație de la Guvern și Tribunalul te manîncă!. Dacă ar fi adevărat, atunci România ar fi proiectată dincolo de mahalaua democrației, în afara regulilor europene. Cred, mai degrabă, că vocile din Opoziție care s-au grăbit să dea sentințe pentru fapte încă neconsumate s-au referit la cu totul altceva. Nu despre fraudă este vorba, ci despre manipulare brută, vulgară. Împărțirea de pomeni la toți cei care s-au obișnuit să cerșească pe la ușile autorităților, iertarea de datorii a unor clienți politici, atragerea (dacă nu chiar cumpărarea) unor lideri de opinie locali în campania pro-PSD, folosirea fondurilor de la bugetul de stat pentru menținerea în viață a societăților ineficiente, astfel încît să se păstreze slujbele pentru mulți dintre alegători, iată doar cîteva dintre posibilitățile pe care le are partidul de guvernămînt (indiferent care ar fi el la un moment dat) în jocul democratic de toți acceptat. Nu avem de-a face cu infracțiuni, cu fraude; acțiunile de acest gen se încadrează în zona imoralului. Numai că lupta politică nu mai este demult un turnir între Cavalerii Mesei Rotunde. Onoarea și morala au devenit noțiuni extrem de fluide, subordonate scopului final, acela de a cîștiga voturile celor mulți.

Un pensionar îmi mărturisea că – dacă ar fi după el – ar trebui să se organizeze alegeri în fiecare an: numai așa ar ajunge și pensiile la un nivel decent, iar medicamentele s-ar găsi mai ușor prin farmacii, la prețuri omenești. Cuvintele bătrînului mi-au demonstrat că românii se lasă de bună voie înșelați, cu speranța că vor avea oarece cîștig din asta. Oriunde se dă ceva gratis (nu contează cine este binefăcătorul), lumea se va îmbulzi să aplaude, pentru ca mai apoi să înjure. Pomana crează obișnuință și la primul semn că a înțărcat bălaia, furia pomanagiilor este devastatoare. Într-o Românie unde sărăcia a devenit endemică, nu-i poți sătura pe toți flămînzii; întotdeauna cei rămași fără bucata de prescură primită de-a moaca vor fi mai mulți și mai violenți în reacțiile lor. A miza pe această metodă primitivă de manipulare este un risc pe care și-l asumă mult prea ușor un partid mare precum PSD. La urma-urmei, e treaba „lor”…