Eduard ADAM
România e o țară frumoasă. Așa spune orice străin care vine pe meleagurile noastre. Îți va mai spune oaspetele că oamenii de pe-aici sînt primitori, că locurile sînt de o frumusețe inegalabilă, că totul pare de vis. Asta afirmă la început. La plecare, însă, lucrurile se schimbă radical. Toți îți explică cu un gust amar că n-au umblat în viața lor atît de mult pentru un document, te întreabă de ce trebuie să dai șpagă. Se uită cruciți la oamenii de pe stradă și nu pricep în ruptul capului de ce sînt așa de săraci într-o țară cu potențial, ori afirmă că li se pare incredibil că cetățenii nu reușesc să-și facă dreptate. Ajung, în final, să pronunțe cuvîntul corupție. Și toți te întreabă de legi. «Voi nu aveți legi? De ce nu apelați la lege ca să vă faceți dreptate?!»
Ei bine, legea la noi e ultimul lucru respectat. Nu trebuie să mă duc în vechime ca să-mi argumentez spusele. Nu am motiv, fiindcă abuzurile îți sar în ochi la tot pasul. Am răsfoit doar ediția de ieri a ziarului la care lucrez și am găsit suficiente exemple: primarul din Solonț a eludat legea ca să fie și primar, și secretar în comună. Asta, probabil, de frică că va pierde alegerile și dorea să își asigure un loc călduț. Băcăuanii plătesc lunar la bugetul sănătății, dar la începutul lunii se bat ca să prindă medicamente. Există contracte, tot niște legi și alea, dar totul este călcat în picioare. Rămîne să sufere oamenii de rînd, că oricum nu interesează pe nimeni.
Muncitorii de la Rafinăria Dărmănești au ajuns să se judece cu patronii fiindcă au fost dați afară peste noapte, dar nimeni nu le-a dat fie alt loc de muncă, fie salarii compensatorii. Corneliu Iacobov, fostul patron, e acuzat de oameni în fel și chip, că n-ar fi plătit datoriile la stat, că ar fi furat. Foștii directori ai rafinăriei sînt arătați cu degetul că și-au luat pe nimic bunuri de valoare ale rafinăriei. Nimeni nu-i întreabă de unde s-au îmbogățit peste noapte. Să mai zic despre părinții care sînt puși să cumpere copiatoare, ca să meargă bine examenul de capacitate și bacalaureatul din vară. Nu ei trebuie să dea bani. E și aici un abuz. E drept, unul care pălește în fața tunurilor de mii de miliarde de lei date de baronii PSD și de amicii lor scabroși pe care îi țin în brațe.
Că lupta anticorupție cu care se laudă actualii guvernanți e cea mai mare făcătură de care a auzit românul vreodată o dovedește ușurința cu care organele abilitate se autosesizează la mici găinării, iar cînd aud de Iacobov sau de alții ca el îi cuprinde o inerție care te scoate din minți. Ce mai, democrația de pe la noi, atît de mult fluturată în ochii străinilor, e similară cu orice altceva, numai cu respectarea legii nu.
Sînt convins că mulți dintre dumneavoastră v-ați gîndit de foarte multe ori ce trebuie făcut pentru a scăpa de baronii nerușinați cărora le cresc casele și Jeep-urile la fel de repede ca și burțile. Răspunsul l-am primit, pe la începutul acestui an, tot de la un străin. L-am întrebat pe Jonathan Scheele, șeful Delegației Comisiei Europene în România, într-o conferință de presă cum vede el schimbarea în România. Iar el mi-a răspuns, fără să se gîndească prea mult: în mîna voastră stă schimbarea. Atunci cînd mergeți la vot, îi puteți sancționa pe cei care nu au răspuns așteptărilor voastre.
Lasă un răspuns