Ștefan RADU
Încă de la alegerile locale se tot vorbește despre un proiect vag, referitor la construirea unor mansarde pe blocurile din Bacău, menite să rezolve o parte din nevoia de locuințe sociale cu care se confruntă municipiul. La nivel teoretic, propunerea pare generoasă. Însă orice specialist cu capul pe umeri va reacționa îngrozit la un asemenea demers.
În primul rînd, inițiatorii uită să vorbească despre principalul obstacol: voința proprietarilor de locuințe. La ora actuală, fondul locativ băcăuan este privat într-o proporție covîrșitoare. Cetățenii au cumpărat nu doar spațiul din spatele ușii apartamentului propriu, ci și zonele comune, în indiviză. Sîntem proprietari și pe casa scării, și pe zidurile exterioare, și pe terenul de sub bloc, și pe planșeul de la ultimul etaj, și pe interfonul plătit cu mari eforturi. De asemenea, am achiziționat și instalațiile termice și de apă, canalizarea, circuite electrice comune… Acum, Primăria, fără să ne întrebe, propune să construiască pe structura de rezistență ce o am în proprietate niște garsoniere din care eu nu cîștig nimic, ba chiar le plătesc prin contribuția la bugetul local! De asemenea, cei 14 metri pătrați de sub bloc pe care am acte de proprietate vor fi expropriați – în parte – printr-o hotărîre de Consiliu Local. La prețul de piață de peste 120 de euro, aș ceda vreo zece metri pătrați noilor proprietari de „hulubării”… În plus, aș cere niște bani pentru a vinde parte din dreptul de folosire a scării, a becurilor de pe palier, a canalizării și instalației de apă. În final, ar rămîne, totuși, o mare problemă: cea a disconfortului generat de un șantier pe care nu l-am dorit și care nu-mi aduce nici un beneficiu. Luni de zile va trebui să suport prezența unor meseriași gălăgioși, rotopercutoare, scripeți și macarale pentru materiale, mizeria generală și distrugerile inerente unor lucrări de construcție. Cine va repara, la sfîrșit, fațadele murdărite, geamurile sparte și stropite, instalațiile de utilități modificate? Respectul față de proprietatea privată presupune existența unui contract individual, voința comună a părților, nu decizia unilaterală a Consiliului Local. Dacă administrația actuală ține atît de mult la idee, atunci sugerez consilierilor să înceapă cu ridicarea de mansarde pe sediile firmelor proprii sau în podurile caselor pe care le dețin. Să dea ei un exemplu de solidaritate comunitară și să experimenteze singuri babilonia pe care au de gînd să o genereze….
Nu în ultimul rînd, există și un al doilea incovenient: într-un spațiu privat (precum sînt blocurile din Bacău) vor apare proprietăți publice. După ce atîția ani vecinii de pe o scară au ajuns la o înțelegere reciprocă în chestiunile de interes comun, apar – iată – în sînul unei asemenea comunități cîțiva chiriași ai Primăriei care nu au nici un fel de interes față de îngrijirea proprietății altora. Dacă se vor acumula restanțe la întreținere – ceea ce poate duce la întreruperea furnizării utilităților pentru toți locatarii – pe cine dai în judecată? Primăria (ca proprietar al mansardelor intruse)?! Ce șanse ai să cîștigi atunci cînd te lupți cu o administrație locală ce pare să nu înțeleagă importanța și respectul față de proprietatea privată? De fapt, ideea construcțiilor ușoare de pe acoperișurile blocurilor a existat și în precedentul mandat. Atunci, unul dintre viceprimari a susținut – o vreme – posibilitatea realizării unor asemenea mansarde, însă aprobările au fost date individual și numai celor care locuiau la ultimul etaj, în scopul unor extinderi. Beneficiarii au fost unii proprietari care au suportat toate cheltuielile de proiectare, autorizare și construcție, fără a afecta bugetul local. Lucrările au fost aprobate de fiecare vecin în parte, hotărîrea fiind doar a celor care dețineau, împreună, proprietatea asupa blocului. În fapt, exact acesta este rolul administrației locale: să armonizeze tendințele generale cu cele individuale.
Lasă un răspuns