EDITORIAL Sala de clasă din fața Prefecturii

Florin CRĂCIUN

Dintre toate începuturile existenței noastre, cel mai încărcat de semnificații, nostalgii și amintiri este cel al debutului anului școlar. Toamnă după toamnă, aceiași copii și mereu alții deschid, cu emoție, prima filă a devenirii lor, îngrămădindu-și în ghiozdan zîmbete și lacrimi, emoții și crîmpeie de zbor, pe care nu le vor uita niciodată. Parcă mai dezorientați ca niciodată, și dascălii lor așteaptă începutul de an școlar. Un an care se anunță mai agitat ca niciodată. Primele semnale au fost trase încă din luna iunie, cînd dascălii au fost la un pas de a bloca sfîrșitul anului școlar dacă guvernanții nu le vor mări salariile. Au urmat negocieri, și cum se apropia și vacanța, au acceptat să semneze un stat de plată mai rotund cînd vor reveni la catedre. Cu doar cîteva săptămîni înainte de 15 septembrie, educatorii au venit cu aceeași amenințare. Că nu vor intra la cursuri dacă nu vor primi un plus de 50 la sută la leafă. Cum era de așteptat, nimeni nu a cedat și, ca în fiecare an, dascălii vor începe școala în centrul orașului, pichetînd Prefectura. Mai marii urbei și ai județului și-au amînat programul de audiențe, mămicile au cumpărat buchetul de flori pentru doamnele învățătoare sau educatoare, sălile de clasă sînt pregătite. În acest concert, orchestra e pregătită. Doar dirijorul lipsește.

Și, în fond, de ce ar fi nemultumiți profesorii? Salariul de o sută de dolari, la care se adaugă un loc de muncă într-un fund de cătun, nu reprezintă o perspectivă. Și ce fac atunci dascălii? Fac meditații. Dacă au noroc să predea o materie de interes, sînt oarecum salvați. Părinții snobi sau îngroziți de perspectiva ca odrasla să piardă un examen important dau bani pentru pregătiri. Pe de altă parte, moda școlilor de elită este tot mai actuală. Părinții se bat să își înscrie copiii la clasele sau la școlile cele mai bune. Dau șpagă, fac aranjamente, apelează la pile pentru ca elevul să fie în clasă cu colegi buni și în școli de renume. Cercul vicios al învățămîntului se închide pînă la urmă la guvernanți. Ei au pîrghiile care pot aduce profesorii la catedre, elevii în bănci și învățămîntul pe locul care i se cuvine. Există însă voință și dorință? Anul electoral își pune cu siguranță amprenta. Pe de o parte, guvernanții ar vrea să aibă liniște și să își poată expune promisiunile liniștiți, fără ca cineva sa îi arate cu degetul și să le spună unde au mințit. Pe de altă parte, dacă cedează în fața dascălilor, crează precedentul și ar putea avea surpriza ca și alte categorii de nemultumiți să iasă în stradă. Așa că, pentru o toamnă liniștită, au cedat puțin în fața profesorilor, dar nu destul încît să le dea curaj și altora. Au amînat cît au putut negocierile încît să înceapă anul școlar. Iar dacă nu merg la școală, profesorii nu își vor primi salariile, deci nu vor avea parte de amărîta de sută de dolari.