EDITORIAL Se-ntorc rromânii…

Mihai BUZNEA

Nu sînt profet și nici nu mă consider infailibil, dar am așa, o intuiție aparte, ce nu prea m-a înșelat atunci cînd am „mirosit” lucruri nelalocul lor. În iarnă, cînd românii au scăpat de vize și tot orizontul Shenghen al lor a devenit, m-am întrebat așa, ca omul, cam cît o să dureze treaba asta. Spiridușul din urechea stîngă parcă mi-a șoptit: nu prea mult, bătrîne, nu-ți fă iluzii ca să nu ai deziluzii. L-am alungat cu-n bobîrnac imaginar spunîndu-mi că după 12 ani de peregrinări europene cu șicane fel de fel din partea prietenilor și a neprietenilor a sosit timpul să ne intre mintea-n cap. Da’ de unde! Cap avem, dar minte ioc, așa că ce să intre?

Acum, sînt obligat să recunosc că nasul meu cam mărișor a avut dreptate și de data asta: după nici opt luni de mișcări oarecum libere, rromânii se-ntorc acasă. Pleoștiți și cu coada-ntre picioare. Ne-alungă străinătatea, care nici că ne mai suportă! Cînd vine vorba despre ei, imigranții de pe plaiuri mioritice, francezii fac migrene și-i apucă vărsăturile. S-au săturat de schilozii tuciurii care le-au invadat marile bulevarde pariziene alugîndu-le turiștii, mirați și ei

de această expansiune răsăriteană ce le provoacă dispreț și indignare. Finlandezii spun, la rîndul lor, NU, staționării altor cohorte de cerșetori și prostituate, trimițîndu-le acasă, fără comentarii și tocmai în numele drepturilor omului. Nemții, mai diplomați, încă-i îngăduie o vreme, în timp ce englezii au și pornit vînătoarea în arhipelag, într-o tentativă de igienizare.

Oficialitățile române, prinse la înghesuială, fac slalom între realitățile evidente și declarațiile diplomatice. Nu e nici un pericol de a ni se închide granițele în nas și a se reintroduce vizele – spun acestea. Marile capitale europene nici nu iau în calcul o asemenea posibilitate. Incidentele izolate nu caracterizează și nu au cum să afecteze relațiile de ansamblu. Așa o fi, numai că pînă una-alta, compatrioții revin la vetre, revoltați de un atare tratament pe care-l consideră abuziv, deci nemeritat. Nu noi, spun ei, sîntem cei care cerșim, furăm sau creăm probleme afară, ci românii. În țară nu ni se dă de muncă și nu sîntem lăsați să studiem; atunci plecăm să ne facem un rost muncind cinstit. Ce-i rău în asta? Sigur că nu-i rău, dar depinde ce înțelege fiecare din așa ceva!

Vorbe fără acoperire. Pînă cînd lucrurile se vor lămuri, oficialii noștri de la Interne și Externe caută soluții pentru readmisia respectivilor indivizi care ne-au șifonat serios și pe termen lung imaginea în Occident. Interdicția de a părăsi țara pînă la 3 ani, judecarea și condamnarea celor ce au săvîrșit fapte penale, „dregerea busuiocului” în relațiile cu partenerii europeni sînt măsuri justificate, deci necesare. Ce ne facem, însă, cu blazonul atît de terfelit de năravurile balcanice, ale cărui efecte sîntem obligați să le suportăm cu toții?

Deocamdată, se-ntorc rromânii acasă. Să ne bucurăm, ori să ne întristăm? Nu știu! Dar cred că bine ar fi dacă și-ar lăsa „talentele” prin locurile de pe unde revin sau măcar în spațiile neutre dintre granițe. Tot am cîștiga ceva.