EDITORIAL Un teatru de provincie

Nicoleta BICHESCU

Doamne elegante, domni spilcuiți, limuzine parcate în plin centru, în locuri prohibite pentru muritori. Patroni, politicieni, oameni de afaceri, aleși locali. După aproape un an, luminile s-au aprins din nou în foaierul Teatrului „Bacovia”. Un teatru consolidat, în care s-au investit 65 de miliarde de lei. Momentul, pe măsura unei investiții grandioase: directorul teatrului, Calistrat Costin, s-a întrecut în osanalele aduse primarului orașului, într-un mod care i-ar umple de invidie pînă și pe politrucii epocii comuniste. Nimic de mirare, atît timp cît directorul teatrului a ridicat obediența la rang de artă, doar-doar mai marii urbei vor mai scăpa cîțiva firfirei. Calistrat Costin nu ratează nici o ocazie să picure în urechea primarului vorbele sale lipicioase. În schimb, a trecut sub tăcere identitatea adevăratului sponsor, masa anonimă, formată din zeci de mii de băcăuani contribuabili, fără de care investiția la Teatrul „Bacovia” nu ar fi fost posibilă, oricîtă bunăvoință ar fi avut aleșii locali.

Momentul festiv a culminat cu reprezentația plină de grație a balerinilor Operei Române din București. O trupă de profesioniști, așa cum de mult nu a mai călcat pe scenele noastre provinciale. Spectacolul s-a terminat, însă, prea repede, lăsînd loc, din nou, amatorismului. Actorii Teatrului „Bacovia” și-au pregătit și ei momentul lor, care ar fi trebuit să demonstreze că merită investiția de peste 65 de miliarde de lei. Nu am nici un fel de pretenții de specialist în domeniu. Sînt doar un simplu spectator, care iubește teatrul și oamenii lui. Ceea ce s-a petrecut, însă, pe scena de 65 de miliarde de lei a teatrului din Bacău m-a umplut de indignare. O mînă de oameni tineri, despre care se spune că ar fi talentați, au transformat ridicol și fără sens, o spumoasă comedia dell’ arte într-o șușanea de cartier. Replicile au căpătat, într-un mod gratuit, conotații sexuale. Jocul actorilor a inspirat la fiecare pas trivialitate. Banale replici s-au transformat în jocuri erotice jenante și inutile, care au trimis spre Hustler și filmele pentru adulți.

Atîta vulgaritate nu am mai văzut pe o scenă de teatru și, pentru cîteva clipe, am avut senzația că asist la un spectacol pus în scenă de amatorii unei case de cultură, cu sudorii ieșiți de la schimbul trei și deveniți de nevoie actori, în timp ce instructorul, cu basca pe o ureche și degete îngălbenite de tutun concepea indicații regizorale. Îți trebuie multă imaginație să transformi o comedie într-o piesă obscenă și indecentă. De altfel, cea mai mare parte a publicului din sală a fost rezervat, iar replicile triviale nu au reușit să smulgă zîmbete sau să stîrnească aplauze. Așa au înțeles actorii Teatrului Bacovia să răsplătească efortul comunității, care a investit 65 de miliarde de lei pentru ei.

Și mi-a fost încă o dată foarte clar că nu zidurile fac faima unei instituții, ci oamenii ei. Și, dacă primarul se mîndrește cu echipa de fotbal, poate a venit timpul să ne mîndrim și cu o trupă de teatru și un repertoriu pe măsura orașului european spre care tindem să devenim. Teatrul din Bacău are nevoie de actori, de regizori, de un manager adevărat. Cu o regie profesionistă, o comedia del’ arte nu va mai fi tranformată în Leana și Costel, pentru că regizorii pot cere ceea ce actorii trebuie să dea. Cu o scenă de 65 de miliarde de lei, a venit timpul profesioniștilor, care să poată concura cu marile trupe din țară. Dacă nu ne vom dori acest lucru, dacă nu se vor investi bani și în trupă, vom rămîne la fel de provinciali și de jalnici ca spectacolul de marți seara.